ICCJ. Decizia nr. 6457/2004. Civil
| Comentarii |
|
R.P. a solicitat în contradictoriu cu CEC SA București, sucursala Alexandria, desființarea deciziei nr. 80 din 7 aprilie 2000 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă din funcția de casier colector la sucursala CEC Roșiori de Vede, pe motiv că nu ar fi respectat prevederile regulamentului de ordine interioară și ar fi săvârșit abateri grave cu consecințe asupra imaginii CEC concretizate în faptul de a pretinde sume de bani pentru facilitarea unor credite și favorizarea schimbării destinației unor credite.
în motivarea acțiunii reclamantul a susținut că aprecierile unității nu erau reale pentru că în calitatea sa de casier nu putea facilita acordarea de credite deoarece în atribuțiile fișei postului nu era înserată o atare abilitare; nu putea favoriza schimbarea destinației unor credite prin intermediul firmei soției sale SC C. SRL pentru că banii erau virați direct în contul acestei societăți; nu s-a probat că ar fi făcut concurență neloială SC A. SA firmă de asigurare cu care CEC-ul colabora mai ales că prin fișa postului său nu era prevăzută și atribuția de a încheia asigurări și nici nu i s-a adus la cunoștință despre existența unei plângeri penale împotriva sa .
Judecătoria Roșiori de Vede, prin sentința civilă nr. 1847 din 28 aprilie 2001 a respins ca nefondată contestația reținând că abaterile stabilite în sarcina sa prin decizia de desfacere a contractului de muncă îi erau imputabile și au fost pe deplin dovedite.
Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin decizia nr. 577/R din 27 septembrie 2001 a admis recursul declarat de R.P. împotriva sentinței judecătoriei pe care a modificat-o în sensul că a admis contestația, a anulat decizia nr. 80 din 7 aprilie 2000 emisă de CEC S.A., sucursala Alexandria, și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă sau pe un post echivalent pregătirii profesionale.
A obligat CEC SA, sucursala Alexandria, să plătească contestatorului drepturile bănești cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea sa efectivă.
Instanța de recurs a reținut în esență că potrivit fișei postului recurentul contestator a îndeplinit funcția de casier colector la sucursala CEC Roșiori de Vede, iar din atribuțiile postului nu rezulta că avea obligația de a încheia contracte de asigurare imobiliară; că nu a fost sancționat penal, fiind dispusă scoaterea sa de sub urmărire penală la data de 24 mai 2001, că intimata a făcut cunoscut SC U. SA că acceptă contracte de asigurări încheiate cu orice societate de asigurări și, că soția recurentului contestator era salariată și asociată la SC C. SRL, societate care din data de 30 iunie 1998 nu a avut activitate economică.
în contra acestei decizii, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii și era și vădit netemeinică.
Astfel, s-a susținut că hotărârea criticată a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. f) și ale art. 130 alin. (1) lit. i) C. muncii în vigoare la data soluționării litigiului.
în adevăr, în speță, contestatorul, în calitatea sa de casier a încălcat în mod repetat normele de comportare expres prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al CEC ceea ce a îndreptățit unitatea să-i desfacă disciplinar contractul de muncă, mai ales că s-a dovedit, prin activitățile colaterale desfășurate, chiar cu tentă infracțională, că era neloial instituției și i-a adus prejudicii de imagine.
Pe de altă parte, din dosar a rezultat că reclamantul a completat polițe de asigurare, operațiune care excede competența sa și printr-o astfel de conduită a încălcat dispozițiile art. 5 lit. c) și h) din Regulamentul de ordine interioară a CEC, fiind acuzat de doi clienți că a pretins bani pentru facilitarea acordării unor credite și că a ocazionat schimbarea destinației creditelor de către clienții care au derulat creditul prin firma SC C. SRL al cărei administrator era soția.
Mai mult, R.P. a completat în perioada 20 ianuarie 1998-30 octombrie 1999, 81 de polițe de asigurare numai pentru SC U. SA în timp ce în perioada 1 ianuarie-30 iunie 1999 polițele încheiate cu SC A. SA la care CEC era acționară au reprezentat doar 38,25%.
De asemenea, împrejurarea că reclamantul a fost scos de sub urmărire penală pentru faptele imputate nu înlătură răspunderea disciplinară a acestuia, iar împrejurarea că R.P. a declarat pe proprie răspundere că nici unul din membrii familiei sale nu era implicat în activități economice, pe baza liberei inițiative deși soția sa era administrator la SC C. SRL, dovedește atitudinea nesinceră a acestuia și încălcarea unei condiții impuse de angajator.
Astfel fiind s-a apreciat ca nelegală și netemeinică decizia instanței de recurs, motiv pentru care s-a cerut casarea acesteia și pe fond menținerea sentinței judecătoriei
Recursul în anulare nu este fondat.
Prin decizia nr. 80 din 7 aprilie 2000 CEC S.A., sucursala Alexandria, în baza referatului nr. 446 din 5 aprilie 2000, a desfăcut disciplinar contractul de muncă lui R.P., casier colector la sucursala CEC Roșiori de Vede, pentru că nu a respectat prevederile regulamentului de ordine interioară după cum urmează:
- a favorizat încheierea contractelor de asigurare a imobilelor ipotecate în favoarea CEC la SC U. SA deși CEC era acționar la SC A. SA.
- a pretins și primit sume de bani necuvenite de la terțe persoane promițând intermedierea obținerii unor credite, fapte pentru care au fost sesizate și organele de urmărire penală.
- a intermediat între clienții CEC, beneficiari ai unor credite pentru modernizarea locuinței și SC C. SRL Scrioaștea, firmă al cărei administrator era soția salariatului, primirea de către împrumutați a sumelor acordate de CEC în numerar, deși destinația lor era către firmele ce urmau a executa lucrările.
Totodată, cu adresa nr. 2212 din 2 martie 2000 CEC SA, sucursala Alexandria, s-a adresat Inspectoratului județean de poliție Teleorman cu plângere reiterând faptele semnalate prin adresa nr. 440 din 17 ianuarie 2000 în care sesizase nereguli în activitatea de creditare și totodată solicitând extinderea cercetărilor și asupra lui R.P., cu referire la fapte săvârșite în perioada 1998-1999.
în contextul reglementărilor în vigoare la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă lui R.P. cercetarea prealabilă a faptelor imputate, ascultarea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute în apărare înainte de aplicarea sancțiunii disciplinare erau obligatorii, iar în cazul în care această condiție legală nu era îndeplinită, măsura respectivă era lovită de nulitate.
Or, din examinarea notei explicative luate lui R.P. la 5 ianuarie 2000 (f.24-25 dosar nr. 1471/2000) rezultă că acesta a fost ascultat exclusiv în legătură cu întocmirea dosarului de credit privind pe beneficiarul M.F., aspect ce forma și obiect de sesizare penală și respectiv referitor la relația sa cu firma SC C. COM SRL Scrioaștea și în acest context dacă c/valoarea lucrărilor prestate de firmă a fost înmânată în numerar sau în materiale de către constructor, beneficiarului M.F.
Prin urmare, fapta imputată vizând favorizarea încheierii contractelor de asigurare a imobilelor ipotecate în favoarea CEC la SC U. SA în detrimentul SC A. SA în legătură cu care R.P. nu a fost audiat și prin aceasta nu și-a putut formula susțineri în apărare nu putea forma obiect al sancțiunii disciplinare aplicate.
De altfel, în legătură cu acest aspect, așa cum a reținut și instanța de recurs, cu adresa nr. 10561/278 din 24 iunie 1997 CEC București a făcut cunoscut S.A.R.G.U. SA că acceptă contracte de asigurări încheiate cu orice societate de asigurări (f. 89 dosar nr. 1471/2000) astfel că fapta reproșată lui R.P. nu putea constitui o abatere disciplinară.
în legătură cu abaterea reținută în sarcina contestatorului de a fi primit sume de bani necuvenite de la terțe persoane pentru a intermedia obținerea unor credite, așa cum deja s-a relevat R.P. a fost ascultat exclusiv referitor la sesizarea beneficiarului M.F., faptele imputate plasându-se în anul 1998 și pentru ele unitatea a sesizat și organul de urmărire penală.
Or, cu adresa nr. 1208/P/2000 din 29 mai 2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a comunicat contestatorului că a fost scos de sub urmărire penală (f.77 dosar nr. 1471/2001).
Pe de altă parte, conform art. 13 alin. final din Legea nr. 1/1970 în vigoare la acea dată, sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată mai târziu de 6 luni de la data comiterii faptei imputate, or în speță abaterea reproșată contestatorului era plasată în cursul anului 1998 astfel că și dacă i s-ar fi putut reține în sarcină aplicarea sancțiunii era prescrisă la 7 aprilie 2000.
în fine, referitor la cea de a treia abatere reținută în sarcina contestatorului și anume aceea de a fi intermediat între clienții CEC beneficiari de credite pentru modernizarea locuințelor și firma SC C. SRL Scrioaștea al cărei administrator era soția sa R.A. astfel că aceștia au primit sumele în numerar, este de semnalat faptul că din înscrisurile depuse în recurs a rezultat pe de o parte, că respectiva firmă nu a avut activitate economică din 30 iunie 1998, iar pe de altă parte, că R.A. soția contestatorului era angajată la SC T. Teleorman SA în funcția de confecționer de la 9 ianuarie 1997 (f. 4 și 24 dosar nr. 3144/2001).
Ca atare nici această abatere nu a fost confirmată de probele dosarului și în orice caz pentru fapta reclamată ce se pretinde că s-a comis în anul 1998 conform art. 13 alin. final din Legea nr. 1/1970 în vigoare la data litigiului deja evocat, aplicarea sancțiunii era prescrisă întrucât trecuseră mai mult de 6 luni de la data săvârșirii ei.
Față de cele ce preced, recursul în anulare a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6347/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5582/2004. Civil → |
|---|
