ICCJ. Decizia nr. 6347/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2003, revizuientul B.A. a solicitat anularea deciziei nr. 1964 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești întrucât este potrivnică sentinței civile nr. 592 din 19 februarie 1999 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2604 din 27 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Prahova și prin decizia nr. 765 din 7 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
în motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că există o contrarietate evidentă între cele două hotărâri judecătorești, care au pronunțat soluții potrivnice în aceeași pricină, referitoare la stabilirea unei servituți de trecere pentru reclamant la calea publică pe terenul revizuientului și al pârâților.
Cererea de revizuire este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, instanța să nu fi cunoscut existența primei hotărâri sau să nu se fi pronunțat asupra excepției privitoare la puterea lucrului judecat. Dacă însă în al doilea ciclu procesual, prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins excepția puterii de lucru judecat, nu se poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii deoarece există autoritatea de lucru judecat cu privire la aceasta.
A considera altfel ar însemna ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să nu se limiteze doar la anularea ultimei hotărâri, ci să examineze și modul de rezolvare a excepției puterii de lucru judecat, deci să exercite un control judiciar care nu se poate realiza însă prin intermediul revizuirii.
Or, în speță, în cel de-al doilea ciclu procesual, atât Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 413 din 26 februarie 2003 cât și Tribunalul Prahova prin decizia nr. 1029 din 2 iulie 2003 au reținut că autorul reclamanților a mai purtat un proces cu pârâtul B.A.
în plus, prin decizia a cărei revizuire se cere s-a admis recursul reclamanților și s-au modificat în tot hotărârile atacate, ultimul motiv de recurs invocat de aceștia fiind tocmai faptul că nu există autoritate de lucru judecat deoarece părțile sunt diferite.
Distinct de cele de mai sus, se reține că în cauză nu există nici tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, în primul proces, reclamantul V.C. a chemat în judecată pe pârâtul B.I.A. în vederea obligării acestuia să ridice porțile și plantațiile aflate pe drumul de acces către terenul proprietatea sa, în timp ce al doilea proces are ca părți pe reclamanții V.M. și V.C.C.F., pârâții fiind B.A., B.D., V.L. și H.G. Prin a doua acțiune, reclamanții au solicitat ca pârâții să fie obligați să le permită libera trecere pe drumul de acces de la proprietățile lor către strada principală.
Având în vedere considerentele arătate, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7162/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6457/2004. Civil → |
|---|
