ICCJ. Decizia nr. 6632/2004. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6632

Dosar nr. 3677/200.

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea adresată la data de 12 iulie 1999 Tribunalului Bucureşti, ulterior precizată şi completată, reclamanta A.E. a solicitat iniţial în contradictoriu cu pârâţii municipiul Bucureşti prin Primar General şi D.M.:

- să se constate nulitatea absolută a titlului statului asupra terenului în suprafaţa de 574 mp situat în Bucureşti;

- obligarea pârâţilor să-i respecte dreptul de proprietate;

- să se cenzureze legalitatea titlului celui de-al doilea pârât cu privire la terenul în litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1636 din 30 octombrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti prin Primar general cât şi, pe fond, acţiunea ca neîntemeiată.

Instanţa a reţinut în esenţă că pârâtul i-a opus reclamantei propriul său titlu de proprietate, nr. 8254 din 6 iunie 1994, emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, susţinând, ca o principală critică, faptul că deşi ea a formulat o acţiune în revendicare de drept comun, totuşi instanţa a aplicat în cauză dispoziţiile Legii nr. 10/2001; s-a mai învederat că motivarea în drept a hotărârii este greşită şi că nu au fost analizate toate probatoriile administrate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 285 din 13 iunie 2002, a respins apelul ca nefondat.

S-a reţinut că deşi motivarea în drept a sentinţei este deficitară şi se impune a fi substituită (îndeosebi în privinţa prevederilor art. 1075 şi art. 1085 C. civ.), soluţia pe fond este corectă şi în acord cu probatoriile.

În considerentele deciziei s-a arătat că instanţa de fond nu a încălcat principiul disponibilităţii şi a respectat punctul de vedere al reclamantei care a precizat că doreşte soluţionarea cauzei potrivit dreptului comun, în raport de prevederile art. 480 şi urm. C. civ. În acest context s-a procedat la o comparare de titluri şi s-a ajuns la concluzia corectă că este preferabil cel al pârâtului D.M.

În fine, referirea din sentinţă la posibilitatea reclamantei de a obţine măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 constituie un considerent subsidiar şi nu vizează rezolvarea pe fond a litigiului.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, criticând-o sub trei aspecte esenţiale.

S-a susţinut în primul rând că instanţele nu s-au pronunţat asupra unor mijloace de apărare şi dovezi relevante pentru dezlegarea pricinii, art. 304 pct. 10 C. proc. civ., şi anume cele care demonstrau că autorul reclamantei, fiind funcţionar de stat, era exceptat conform art. II din Decretul nr. 92/1950 de la măsura naţionalizării. În consecinţă, cum trecerea în proprietatea statului a fost ilegală, dreptul nu a ieşit nici un moment din patrimoniul reclamantei.

A doua critică se referă la nelegalitatea hotărârilor (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în sensul că în mod greşit, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, s-a considerat că titlul opus de pârât este valabil şi chiar preferabil celui invocat de reclamantă.

În fine, s-a susţinut că Decizia este deficitară şi sub aspectul motivării (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), instanţa omiţând să argumenteze de ce în compararea de titluri a dat câştig de cauză pârâtului.

Intimatul-pârât D.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi susţinând că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.

Examinând întregul material probator administrat în cauză în raport de criticile formulate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.

Sub un prim aspect este relevantă împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a dovedit, aşa cum susţine, exceptarea autorului ei de la măsura naţionalizării, în condiţiile în care acesta deţinea, numai în Bucureşti, un număr de 11 proprietăţi imobiliare. În consecinţă, teza nulităţii titlului statului, admisibilă de principiu, nu are în cauză suportul probator necesar care să o facă aplicabilă. Cu toate acestea, instanţa de apel a considerat valabil titlul reclamantei, ceea ce înseamnă implicit că naţionalizarea nu s-a produs în condiţii legale şi numai în compararea de titluri a dat preferinţă celui invocat de pârât.

Nici cea de-a doua critică nu este fondată. Recurenta-reclamantă susţine în cadrul acţiunii în revendicare, la peste 5 ani după emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului, că nu au fost respectate prevederile Legii nr. 18/1991. Nu numai că nu s-a făcut o atare dovadă, dar reclamanta nu mai era nici în termen şi nici în calea procesuală adecvată pentru a face astfel de susţineri, astfel încât concluzia instanţei de fond în sensul validităţii titlului de proprietate al pârâtului era singura legalmente posibilă.

În fine, chiar dacă motivarea instanţei de apel în privinţa comparării de titluri nu constituie un model în materie, această împrejurare nu atrage modificarea hotărârii întrucât, pe fond, soluţia este corectă. Oricum, din motivare transpar criteriile de preferinţă în favoarea pârâtului şi care au fost corect interpretate: titlu valabil, emis cu respectarea deplină a prevederilor legale, bună-credinţă şi posesie actuală (in pari causa melior est causa possidentis).

Aşa fiind, cum Decizia atacată este, pe fond, legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva deciziei nr. 285 A din 13 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6632/2004. Civil