ICCJ. Decizia nr. 6802/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6802
Dosar nr. 10360/2004
Şedinţa de la 15 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 315 din 8 aprilie 2003, Tribunalul Olt a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.N. şi C.F. şi a obligat pârâta D.J.O.T.S. să restituie reclamanţilor în natură suprafaţa de 0,37 ha teren, cu următoarele vecinătăţi: Est – rest incintă ştrand P., Vest – str. Ş., Sud – str. Ş, F.B., Nord – rest incintă ştrand P.
A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina şi Primarul municipiului Slatina.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au făcut dovada că în perioada 1955-1963 au deţinut în proprietate suprafaţa de 0,37 ha teren, iar pârâta a susţinut că terenul face parte din domeniul public, invocând doar anexele privind inventarierea bunurilor, fără să indice vreo Hotărâre de Guvern.
Mai reţine instanţa de fond că, raportat la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, terenul nu aparţine domeniului public, iar în prezent este liber de construcţii, deoarece pista asfaltată pentru carturi este într-o avansată stare de degradare. De aceea, conform art. 2 lit. h), art. 7 alin. (1), art. 16 alin. (4) şi art. 20 din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare, D.J.O.T.S., trebuie să restituie reclamanţilor terenul în natură.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 191 din 29 august 2003, a admis apelul declarat de pârâta D.J.O.T.S., a anulat sentinţa apelată şi a dispus efectuarea unei cercetări locale.
Instanţa de apel a reţinut că excepţiile tardivităţii şi prematurităţii sunt neîntemeiate, deoarece notificarea a fost trimisă în termenul legal, iar faţă de data când s-a trimis notificarea, termenul pentru soluţionarea ei a expirat. Instanţa de fond, însă, a apreciat superficial probele dosarului şi , pentru stabilirea împrejurării dacă terenul este afectat de utilităţi publice se impune efectuarea unei cercetări locale.
Prin Decizia civilă nr. 432 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii Primăria municipiului Slatina şi Primarul municipiului Slatina să restituie reclamanţilor în natură terenul în suprafaţă de 0,37 ha, situat în incinta ştrandului Progresul, reţinând că pârâta nu a depus acte care să confirme susţinerile sale că pe terenul care face obiectul litigiului trece conducta de apă a Municipiului Slatina. Faţă de cele consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării locale, expertiza tehnică efectuată în cauză este oportună, iar utilităţile la care se referă apelanta nu sunt funcţionale.
Această hotărâre a fost îndreptată din oficiu prin încheierea din data de 21 ianuarie 2004, în sensul că este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nefiind irevocabilă cum s-a înscris în dispozitiv, iar prin încheierea dată la 11 februarie 2004 s-a admis cererea formulată de reclamanţi şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că a fost obligată pârâta D.J.O.T.S. să restituie reclamanţilor terenul în suprafaţă de 0,37 ha.
În încheierea de îndreptare s-a reţinut că din eroare au fost obligaţi să restituie terenul Primarul municipiului Slatina şi Primăria municipiului Slatina, deşi deţinătoarea terenului este pârâta D.T.S. De aceea, calitate procesuală are această pârâtă şi nu Primarul municipiului Slatina şi Primăria municipiului Slatina, cum greşit s-a înscris în hotărâre.
Împotriva deciziei civile nr. 432 din 8 decembrie 2003 au declarat recurs pârâtele A.N.S.-D.S. Olt şi Primăria municipiului Slatina.
Pârâta A.N.S., D.S. Olt, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici.
- Hotărârea este nelegală, pentru că au fost obligaţi să restituie terenul Primarul municipiului Slatina şi Primăria municipiului Slatina, deşi terenul este deţinut de D.S. Olt, iar îndreptarea erorii materiale s-a făcut în sensul că hotărârea nu este irevocabilă, fiind supusă recursului.
- Greşit s-a reţinut că terenul este deţinut fără titlu valabil şi nu au fost analizate actele depuse la termenul din data de 8 decembrie 2003, din care rezultă că terenul este afectat de utilităţi publice.
Susţine recurenta, că administrează imobilul în baza unui titlu valabil (cererea de transfer mijloace fixe, emisă de Consiliul judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport Olt şi inventarul bunurilor domeniului public, aprobat prin HG nr. 1045/2000, transcris sub nr. 2621 din 20 mai 2002) şi că notificarea adresată primăriei i-a fost transmisă la data de 25 martie 2003. De aceea, acţiunea reclamanţilor, care nu au lăsat să treacă termenul de recomandare de 60 zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este prematur introdusă.
- Imobilul este afectat de utilităţi de interes public şi anume: pistă carting, teren tenis de câmp, suprafaţă bitumată, iar pe sub teren trece reţeaua de canalizare şi cea de alimentare cu apă a zonei Progresul. Jaloanele care delimitau pista de cartinguri sunt tăiate, pentru că actualele norme şi măsurile de securitate privind desfăşurarea cartingului nu mai prevăd menţinerea lor.
Primăria municipiului Slatina, invocând art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., în esenţă, invocă lipsa calităţii procesuale a primăriei, susţinând că, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria reprezintă o structură funcţională, iar, conform art. 97 din lege, primarul reprezintă unitatea în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie. Drepturile procedurale şi obligaţiile se exercită de comună, oraş sau judeţ, iar respingerea excepţiei de către instanţă, cu motivarea că dispoziţia de respingere poartă antetul primăriei, este greşită.
Mai arată recurenta că, deşi în considerentele deciziei se reţine că pârâta-apelantă D.J.T.S. este actualul deţinător al terenului, greşit în dispozitiv sunt obligaţi la restituire primarul şi primăria.
Recursurile vor fi respinse, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Susţinerile recurentelor-pârâte fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispoziţiile acestui text nu sunt incidente în cauză.
Criticile privitoare la faptul că obligaţia de restituire aparţine pârâtei A.N.S.-D.S. Olt, care deţine terenul şi nu Primarului municipiului Slatina şi Primăriei municipiului Slatina, formulate de ambele recurente şi susţinerea recurentei, Primăria municipiului Slatina că există contradicţii între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate, sunt neîntemeiate, deoarece Decizia atacată a fost îndreptată prin încheierea din data de 11 februarie 2004 (nerecurată de părţi), în sensul susţinerilor recurentelor.
În încheierea de îndreptare s-a reţinut că din eroare au fost obligaţi la restituirea imobilului Primarul municipiului Slatina şi Primăria municipiului Slatina, care nu au calitate procesuală pasivă şi a fost obligată la restituire unitatea deţinătoare D.S.T. Olt.
De altfel, reprezentanta recurentei Primăria municipiului Slatina, având cuvântul în dezbaterea recursului, a precizat că la momentul declarării recursului nu s-a cunoscut că Decizia a fost îndreptată, şi a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Neîntemeiate sunt şi celelalte critici.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanţii au adresat Primăriei municipiului Slatina, în termenul prevăzut de lege, notificarea prin care au cerut ca terenul să le fie restituit în natură. Persoana juridică notificată nu s-a pronunţat asupra notificării în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) şi nici nu a comunicat reclamanţilor care este unitatea deţinătoare, aşa cum dispune art. 26 alin. (2) din lege [art. 28 alin. (2) din legea republicată].
Lipsa răspunsului i-a determinat pe reclamanţi să formuleze acţiunea, înregistrată la data de 8 decembrie 2002, prin care au cerut ca pârâţii Primăria municipiului Slatina şi Primarul municipiului Slatina să fie obligaţi să le restituie terenul în natură.
Pârâta, D.J.O.T.S., a fost introdusă în proces, ca urmare a precizărilor făcute de pârâţii Primăria municipiului Slatina şi Primarul municipiului Slatina că aceasta este unitatea deţinătoare a terenului, iar prin concluziile scrise, depuse la instanţa de fond, aflate la filele 37, 38 dosar, fără să conteste primirea notificării, susţine că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece aparţine domeniului public al statului şi că reclamanţii sunt îndreptăţiţi, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, numai la măsuri reparatorii prin echivalent.
În declaraţia de apel, confirmând faptul transmiterii notificării de către primărie, pârâta D.J.O.T.S. a invocat tardivitatea formulării notificării şi prematuritatea, iar instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestor excepţii prin Decizia civilă nr. 191 din 29 august 2003, prin care, anulându-se sentinţa apelată, s-a fixat termen numai pentru efectuarea cercetării locale şi rejudecarea acţiunii în raport de această probă.
Şi în declaraţia de recurs, recurenta pârâtă susţine că acţiunea este prematur formulată, însă această susţinere nu este întemeiată.
Reclamanţii, ca persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, îşi pot realiza dreptul pe calea acţiunii în justiţie, deoarece Primăria municipiului Slatina nu s-a pronunţat asupra notificării şi nu le-a comunicat care este unitatea deţinătoare, iar recurenta D.S. Olt, care a confirmat primirea notificării transmisă de primărie, a susţinut în mod constant că terenul nu poate fi restituit, atitudine care constituie refuz de restituire în natură a bunului.
Soluţia restituirii în natură a terenului este legală, în raport cu art. 16 din Legea nr. 10/2001.
În forma anterioară modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, textul cuprindea, în alin. (4), prevederea că alin. (1)-(3) nu se aplică imobilelor preluate de stat fără titlu valabil.
Textul menţionat privea valabilitatea titlului de preluare a imobilului de către stat şi nu a actelor în baza cărora bunul a fost trecut în administrarea unităţii deţinătoare.
Or, în prezenta cauză, în lipsa unor acte care să ateste modul de preluare a terenului de către stat, corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că preluarea s-a făcut în mod abuziv (doar în fapt).
Intimaţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură şi potrivit noului conţinut al art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Textul dispune „În situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la emiterea deciziei sau dispoziţiei, pentru cele arătate la pct.1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a)".
Prin urmare, potrivit textului citat, imobilul se restituie în natură foştilor proprietari, chiar şi atunci când este afectat exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, fiind stabilită doar obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe anumite perioade de timp, după distincţiile prevăzute expres.
De altfel, în prezenta cauză, consemnările făcute în procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării locale atestă faptul că terenul nu este afectat nemijlocit activităţilor sportive la care se referă recurenta sau altor activităţi de interes public.
Instanţa a constatat că bazinul de înot, care nu este în stare de a fi folosit, se află la cca 6-8 m de terenul care face obiectul procesului, că pista de carting prezintă fisuri „şi chiar pârâta a precizat că nu mai funcţionează de 1 an", că „terenul este fără gazon, cu mărăcini" şi ţevile de termoficare sunt amplasate pe exterior.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că hotărârea atacată este legală, se vor respinge ambele recursuri.
Va fi respinsă şi cererea intimaţilor pentru obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceştia nu au depus la dosar acte cu care să facă dovada cheltuielilor efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de A.N.-D.S. Olt şi Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 432 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Respinge cererea intimaţilor de obligare a recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6899/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6632/2004. Civil → |
|---|
