ICCJ. Decizia nr. 6857/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6857
Dosar nr. 7666/2004
Şedinţa publică din 19 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 206 din 11 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea D.S.F. împotriva dispoziţiei nr. 854 din 27 septembrie 2002 emisă de primarul comunei Piscu Vechi, judeţul Dolj, contestaţie prin care aceasta solicitase, în temeiul Legii nr. 10/2001, o evaluare corectă a bunurilor naţionalizate.
Apelul declarat de contestatoare a fost admis, prin Decizia nr. 194 din 5 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a fost anulată sentinţa Tribunalului şi a fost reţinută cauza pentru evocarea fondului, după efectuarea unei expertize tehnice, pe baza căreia să poată fi stabilită valoarea reală a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Rejudecând cauza în fond, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 390 din 28 noiembrie 2003, prin care a fost admisă acţiunea şi a fost constatată valoarea în echivalent a măsurilor reparatorii pentru construcţiile şi terenul ce fac obiectul litigiului, la suma de 2.681.177.200 lei, sens în care se va modifica dispoziţia primarului.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Dolj, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că nici contestatoarea nu a pretins măsuri reparatorii pentru terenul, pentru care a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/2000, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. raportat la faptul că cererea privind despăgubirile pentru teren a fost formulată în faza de apel şi că a fost stabilită o sumă doar pe baza unui calcul efectuat de reclamantă, iar nu a unei expertize tehnice.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma:
Prin cererea de chemare în judecată nu a fost făcută precizarea compunerii imobilului ce formează obiectul litigiului, astfel că sunt neîntemeiate primele două critici formulate de recurentă.
Fondat este însă cel de-al treilea motiv de recurs ce vizează lipsa rolului activ al instanţei de apel.
Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În prezent cauză, instanţa de apel a anulat sentinţa tribunalului şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului şi, prin aceeaşi decizie a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiect stabilirea valorii imobilului şi, în raport de aceasta, cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent.
Încălcând această dispoziţie, la termenul din 10 octombrie 2003, aceeaşi instanţă a luat act de renunţarea contestatoarei la administrarea probei cu expertiză tehnică, deşi proba fusese dispusă din oficiu, iar prin Decizia atacată a stabilit valoarea în echivalent a măsurilor reparatorii pe baza unei note de calcul efectuată de contestatoare.
Procedând astfel, instanţa de apel, rejudecând fondul cauzei, a încălcat prevederile legale susmenţionate şi a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 din Decizia atacată şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P Dolj împotriva deciziei nr. 390 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6860/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 6766/2004. Civil. Recurs → |
|---|
