ICCJ. Decizia nr. 6890/2004. Civil

Comentarii

0

Prin acțiunea înregistrată la 25 iulie 2001 la Tribunalul Covasna, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reclamantul V.M.N. a contestat dispoziția nr. 41/2001 emisă de Directorul S.O. Covasna prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor din Covasna, înscrise în C.F. nr. 4590 Covasna sub nr.top 678/1, 884/1, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilelor.

în motivarea acțiunii, astfel cum a precizat-o prin cererea înregistrată sub numărul de dosar 1298/2001 la aceeași instanță a Tribunalului Covasna, conexat la dosarul nr. 1263/2001, reclamantul a susținut, în esență, că imobilele au fost preluate de stat de la autorul său fără titlu valabil și, astfel fiind, deținătorul lor nu se poate prevala de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 iar refuzul de a-i fi restituite în natură imobilele, este nejustificat.

Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 408 din 7 noiembrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.N.M., a anulat dispoziția nr. 41/2001 a Directorului S.O. Covasna și a dispus "restituirea în natură a imobilului situat în orașul Covasna, înscris în C.F. nr. 4590 Covasna sub nr. top 678/1 și 884/1 loc de casă în suprafață de 547 mp respectiv 1392 mp, reclamantului".

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că imobilul situat în orașul Covasna, jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4590 a localității Covasna, sub nr.top 678/1 loc de casă în întindere de 547 mp și nr.top 884/1 loc de casă în întindere de 1392 mp, în realitate compus din locuință cu 10 camere, dependințe și teren aferent în suprafață totală de 1939 mp, este înscris în proprietatea statului prin încheierea nr. 112/1967 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 și că anterior acestei date imobilul a fost preluat de S.O. Covasna de la antecesorul reclamantului. A mai reținut instanța de fond că Decretul nr. 218/1960 nu constituie titlu valabil de trecere a unui imobil în proprietatea statului deoarece nu conține dispoziții de naționalizare, expropriere sau referiri la orice moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat și că, în această situație, S.O. Covasna, în calitate de deținător al imobilului, nu se poate prevala de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situația imobilelor ocupate, printre altele, de unități bugetare din sănătate, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent deoarece, conform alin. (4) al aceluiași articol, dispozițiile alin. 1 nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.

împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul V.M.N. cât și pârâtul S.O. Covasna.

Reclamantul a susținut în motivarea apelului că instanța de fond a omis să dispună și restituirea locuinței ce a fost, de asemenea, proprietatea autorului său, al cărui moștenitor legal este și că nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată solicitate.

în motivele sale de apel, pârâtul S.O. Covasna a susținut că în imobilul în litigiu funcționează Secția de Obstetrică Ginecologie a S.O. Covasna și Maternitatea, instituție aparținând proprietății publice care, ca atare, este exceptată de la restituirea în natură; că imobilul, la data preluării, a fost o clădire nefinisată, în roșu, în care s-au investit sume mari de bani, fiind construită o centrală termică și un corp nou de clădire; că moștenitorii nu pot face dovada proprietății asupra clădirii atâta timp cât acest drept al autorului reclamantului nu a fost întabulat în cartea funciară; că din hotărârile pronunțate în alte litigii vizând imobilul revendicat rezultă că acesta ar fi fost preluat cu titlu în proprietatea statului și că se impune introducerea în cauză a Primăriei orașului Covasna, care are un drept de proprietate asupra acestui imobil.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 18 Ap din 19 martie 2002, a admis în parte apelul formulat de reclamantul V.N.M. împotriva sentinței civile nr. 408 din7 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în parte în sensul că imobilul restituit reclamantului este compus și din construcție având 10 camere și dependințe. Prin aceeași decizie, a respins apelul formulat de pârâtul S.O. Covasna și a obligat pârâtul la plata sumei de 5.340.950 lei cheltuieli de judecată la fond și apel către reclamant, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli parțiale de transport, respingând celelalte pretenții referitoare la restul cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu nu este exceptat de la restituirea în natură întrucât a fost preluat fără titlu în proprietatea statului, că dat fiind obiectul cauzei, anularea dispoziției nr. 41/2001 a directorului S.O. Covasna, Primăria Covasna nu are calitate procesuală, că din Hotărârea nr. 180 din 6 martie 1997 a Comisiei Județene Covasna de aplicare a Legii nr. 112/1995 rezultă că imobilul este compus din 10 camere, dependințe și teren aferent de 1939 mp, că art. 492 C. civ. instituie o prezumție în sensul că proprietarul terenului este și proprietarul construcției edificate pe teren, prezumție care nu a fost răsturnată de pârât și că nu există nici o dovadă că S.O. Covasna ar fi executat vreo construcție pe terenul în litigiu.

împotriva acestei decizii a declarat recurs D.S.P. Covasna în reprezentarea S.O. Covasna. într-un prim motiv de recurs pârâta a susținut că măsura obligării sale la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată la fond și apel este nelegală atâta timp cât temeiul legal al acțiunii este Legea nr. 10/2001 care, prin art. 51, prevede că cererile sau acțiunile în justiție legate de aplicarea prevederilor acestei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia sunt scutite de taxe de timbru și cât timp reclamantul nu a solicitat aceste cheltuieli în faza procesuală a fondului și nu a depus acte în justificarea lor, neavând apărător. O altă critică a pârâtului, în dezvoltarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., a vizat faptul că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că nu s-ar fi făcut dovezi cu privire la aportul pârâtului S.O. Covasna la terminarea construcției începute de autorul reclamantului și la construcțiile noi edificate de pârât. în dovedirea susținerilor sale, pârâtul a depus înscrisuri, administrate în recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Prin notificarea adresată S.O. Covasna, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, V.N.M. a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Covasna, înscrise în C.F. 4590 Oraș Covasna nr. topo 678/1 și 884/1, imobile ce au aparținut autorului său, V.N., fără a indica însă din ce anume sunt compuse imobilele respective, solicitare ce a fost respinsă prin decizia nr. 41/2001 a S.O. Covasna, cu motivarea că acestea sunt folosite în interes public din anul 1953, pe terenul în litigiu existând secția de obstetrică-ginecologie a S.O. Covasna.

O descriere mai exactă a imobilelor revendicate este făcută de reclamant abia odată cu declararea apelului împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, când precizează că prin imobilele a căror restituire o solicită, înțelege atât terenul cât și construcția de pe aceste terenuri.

Este de reținut că, așa cum reiese din extrasul de C.F. nr. 4590 Covasna, imobilele nr. topo 678/1 și 884/1 sunt descrise ca "loc de casă", având suprafața de 547 mp și, respectiv 1392 mp (fila 19 din dosarul nr. 1263/2001 al Tribunalului Covasna).

Singurele înscrisuri depuse la dosarul instanței de fond, care fac referire la faptul că pe aceste terenuri ar fi existat și o construcție sunt: adresa nr. 922 din 18 aprilie 1952 a fostului Sfat Popular al orașului de subordonare Raionala Covasna către autorul reclamantului prin care acesta care era somat să termine construcția începută, sub sancțiunea predării acesteia unei întreprinderi de construcții, în vederea finalizării ei (fără însă a se preciza unde se află situată construcția), certificatele nr. 233 din 10 februarie 1954 a fostului Sfat Popular a orașului Covasna în care se atestă faptul că "imobilul cuprins în C.F. nr. 4590 Covasna sub nr. top A+ 1 884/1 și A+2 678/1, casă și curte, este situat în perimetrul de construcție al orașului Covasna și că nu este expropriat și nici naționalizat", autorizându-se transcrierea imobilului pe numele lui V.N. și, respectiv, nr. 335 din aceeași dată, emis de Ministerul Finanțelor, Secțiunea Financiară a orașului Covasna prin care se certifica faptul că imobilul "nu este sechestrat pentru datorie față de stat" precum și Procesul verbal din 23 aprilie 1953 încheiat de Circa financiară Covasna din care reiese că "clădirea situată în str. E., fost proprietatea tov. V.N. a fost preluată de Spitalul Covasna la 20 septembrie 1952 (filele 22-24 din dosarul nr. 1263/2001 al Tribunalului Covasna).

Apărările pârâtului S.O. Covasna invocate atât în faza procesuală a fondului cât și în cea a apelului, au vizat în mod constant faptul că la data preluării terenului în proprietatea statului, pe acesta era edificată doar o clădire "la roșu" ce a fost terminată și finisată din investițiile statului și că, ulterior, în 1983, s-a construit un corp nou de clădire, fiind executate anual lucrări de întreținere iar în perioada 1997-1998 a fost construită o centrală termică și s-a introdus gaz metan (fila 43 din dosarul nr. 1263/2001 al Tribunalului Covasna și fila 4 din dosarul nr. 336/2002 al Curții de Apel Brașov).

Aceste apărări însă, deși vizau chestiuni de fapt care țineau de identificarea fără dubiu a imobilului în litigiu și se impuneau cu necesitate a fi lămurite, au fost respinse de plano, atât de instanța de fond cât și de cea de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

în cauză nu a fost administrată nici o expertiză tehnică judiciară iar reclamantul nu a depus nici un înscris din care să reiasă componența și suprafața clădirii cu privire la care înțelege să solicite restituirea în natură, cu excepția Hotărârii nr. 180 din 6 martie 1997 a Comisiei Județene Covasna pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 (filele 25 și 26 din dosarul nr.1263/2001 al Tribunalului Covasna) din care rezultă că imobilul ar fi compus din "locuință cu 10 camere și dependințe cu teren aferent în suprafață de 1939 mp". Acest înscris a fost apreciat, în mod eronat, ca fiind întru totul lămuritor de instanța de control judiciar pentru a admite în parte apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 408 a Tribunalului Covasna, și a o schimba în parte în sensul că "imobilul restituit reclamantului este compus și din construcție având 10 camere și dependințe". Este de observat că pentru a exista posibilitatea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o acțiune prin care se tinde la redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, dispozitivul acesteia trebuie să cuprindă toate mențiunile necesare, imobilul fiind necesar a fi individualizat prin toate caracteristicile sale. Or aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, în speța dedusă judecății, reclamantul a pretins drepturi asupra unor imobile supuse unui regimului strict de publicitate, acela al cărții funciare, iar dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra construcției nu a fost niciodată întabulat, existența sa fiind dedusă din conținutul înscrisurilor menționate care însă nu sunt de natură a oferi decât informații sumare cu privire la componența și suprafața construcției.

Având în vedere temeiurile mai înainte arătate, recursul a fost admis, hotărârea instanței de apel a fost casată iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelurilor, prilej cu care, instanța de trimitere va dispune completarea probatoriului cu o expertiză tehnică judiciară topometrică și cadastrală care să identifice: (1) care era stadiul construcției edificate pe terenul proprietatea autorului reclamantului, la data preluării acestuia de către stat și care a fost temeiul și data preluării, aceasta nerezultând cu claritate din înscrisurile administrate precum și din ce anume era compusă construcția; (2) dacă, față de valoarea investițiilor făcute de stat prin modificările și amenajările efectuate, astfel cum vor fi identificate, imobilul a fost astfel transformat încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și al Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003; (3) dacă s-a construit un corp nou de clădire și dacă acesta a fost edificat numai pe terenul în litigiu sau a fost edificat și pe o suprafață de teren care nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al autorului reclamantului, așa cum se invocă în apărările pârâtului. în răspunsurile ce se vor da obiectivelor expertizei urmează a se avea în vedere și înscrisurile depuse în recurs de Orașul Covasna prin Primar, care a formulat în cauză o cerere de intervenție și de D.S.P. Covasna în reprezentarea S.O. Covasna iar în cazul în care va considera necesar, instanța urmează a dispune administrarea oricăror alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Totodată urmează a se stabili și care este numărul poștal corect al imobilului: 24, cum arată reclamantul în acțiunea sa sau 28, cum reiese din fișa cadastrală și din alte înscrisuri depuse la dosar (anexa nr. 5 la H.G. nr. 975/2002, fila 89 din dosarul nr. 1835/2002 al înaltei Curți de Casație și Justiție și adresele Ministerului Sănătății, filele 40, 106 din același dosar).

După o corectă clarificare a situației de fapt, instanța de apel urmează să stabilească regimul juridic al imobilului și să răspundă apărărilor pârâtului vizând calitatea procesuală a părților și exceptarea imobilului de la restituirea în natură, în raport cu actele normative invocate în acest sens, H.G. nr. 866 /2002, H.G. nr. 975/2002, H.G. nr. 700/2003, O.G. nr. 70/2002 aprobată prin Legea nr. 99/2004, solicitându-se relații în acest sens și de la Ministerul Administrației și Internelor, Autoritatea pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001.

Referitor la nelegalitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, invocarea de către acesta a art. 51 din Legea nr. 10/2001 nu-și are temei întrucât în componența acestora nu intră vreo taxă judiciară de timbru la care acesta să fi fost obligat, în pofida dispozițiilor actului normativ menționat, ci doar cheltuieli de transport și cele reprezentând onorariul de avocat, pe care pârâtul le datorează în temeiul art. 274 C. civ.

Este adevărat însă că reclamantul, care a fost reprezentat de apărător în fața primei instanțe, acesta redactând și motivele de apel, nu a depus în probațiunea cheltuielilor solicitate decât bilete de transport C.F.R nu și chitanța de plată a onorariului de avocat, așa încât, critica pârâtului este fondată, în parte, iar instanța de trimitere urmează să facă în mod corect aplicarea art. 1169 C. civ. și sub acest aspect.

Ședința din camera de consiliu din 27 aprilie 2005

Din oficiu, constată că prin dispozitivul deciziei civile nr. 6890 din 8 decembrie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1835/2002 s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov, secția civilă, "pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant" fiind omis a se trece "și a apelului declarat de pârâtul S.O. Covasna".

în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 6890 din 8 decembrie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1835/2002 în sensul că "Admite recursul declarat de D.S.P. Covasna în numele S.O. Covasna împotriva deciziei nr. 18 Ap din 19 martie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant și a apelului declarat de pârâtul S.O. Covasna".

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 7049/2004. Civil		ICCJ. Decizia nr. 6898/2004. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil: