ICCJ. Decizia nr. 6931/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 108/S/2003 a Tribunalului Brașov, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorii C.G., C.R.F. și C.G. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov prin Primar, anulându-se parțial dispoziția nr. 1744 din 4 decembrie 2001 emisă de primar. S-a dispus restituirea în natură către contestatori a suprafeței de 496 mp teren situat în Brașov, urmând ca suprafața de teren de 219,20 mp să rămână înscrisă în cartea funciară pe numele Statului Român. Totodată, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al contestatorilor, respingându-se restul pretențiilor acestora.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin dispoziția în 1744 emisă la 4 decembrie 2001, Primarul Municipiului Brașov a respins cererea de restituire a terenului în suprafață de 637,20 mp, deoarece nu este posibilă, iar în temeiul art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, contestatorilor li s-a făcut ofertă de restituire prin echivalent a acestui teren, corespunzător valorii lui. La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că restituirea în natură a terenului expropriat în suprafață de 637,20 mp solicitat de contestatori nu este posibilă, deoarece este ocupat de blocuri de locuințe și amenajări exterioare acestora, fiind afectat de rețele de canalizare, telefonice și de gaz metan care deservesc blocurile de locuințe.
Ca urmare a constatărilor raportului de expertiză tehnică, efectuat în cauză, potrivit cărora din suprafața totală revendicată de 637,20 mp, este liberă de construcții și detalii de sistematizare o suprafață de 496 mp, instanța a admis în parte contestația și a anulat parțial dispoziția emisă de primar, dispunând restituirea în natură către contestatori a suprafeței de 496 mp teren.
în ceea ce privește solicitarea contestatorilor privind atribuirea în natură a suprafeței de 141,20 mp teren, aceasta a fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că, din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, a rezultat că această suprafață de teren aparține altor persoane fizice, în evidențele de carte funciară nefiind înscris dreptul de proprietate al Statului Român cu privire la acest imobil.
Instanța a apreciat că în aceste condiții, contestatorilor nu le poate fi acordat în compensație pentru terenul ce a făcut obiect al dreptului de proprietate, un teren ce formează obiectul dreptului de proprietate al unor persoane fizice, nici o dispoziție a Legii nr. 10/2001 neprevăzând o asemenea posibilitate.
împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, susținând în esență că se impune restituirea terenului în suprafață de 141,20 mp care este liber, în vederea întregirii suprafeței de teren proprietatea lor, întrucât și acest teren a trecut în proprietatea Statului prin expropriere, iar faptul că în cartea funciară figurează alte persoane nu are importanță.
Contestatorii au mai susținut că intimatul a fost de acord cu atribuirea acestei suprafețe libere și care se află în proprietatea sa prin expropriere, iar dacă nu s-a dispus restituirea, trebuiau acordate despăgubiri prin echivalent.
Prin decizia nr. 96/AP din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că în cauză contestatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 și ca atare nu li se poate constitui un drept de proprietate asupra terenului ce a aparținut altor persoane, în condițiile în care dispozițiile art. 1 din lege dispun asupra restituirii.
Instanța a apreciat că, faptul că terenul este liber și se află în proprietatea statului prin expropriere ori că intimatul a fost de acord cu restituirea terenului nu are nici o relevanță juridică.
Curtea a respins și cel de al doilea motiv de apel, cu motivarea că la prima instanță nu a fost formulat vreun petit prin care să se solicite acordarea de despăgubiri, invocând în acest sens prevederile art. 294 C. proc. civ., conform cărora în apel nu se pot face cereri noi.
împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, invocând prevederile art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ.
Prin primul motiv de recurs, contestatorii susțin că în considerentele hotărârii instanța nu pomenește nimic despre o probă hotărâtoare în rezolvarea pricinii, respectiv adresa nr. 30826/2003 emanând de la intimat, din care rezultă că terenul învecinat nu a fost revendicat de foștii proprietari. Se consideră că și înlăturarea de către instanță a acordului exprimat de intimat este greșită, poziția acestuia fiind de asemenea hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Or, susțin contestatorii, în condițiile în care imobilul nu a fost revendicat de foștii proprietari, aflându-se în proprietatea statului prin expropriere, se impunea restituirea în natură a acestuia, fiind irelevante în cauză dispozițiile art. 1 și art. 3 din Legea nr. 10/2001 invocate de instanță, precum și faptul că dreptul statului nu este intabulat în cartea funciară.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, contestatorii susțin că cererea privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 141,20 mp teren a fost greșit apreciată de instanță drept o cerere nouă. Arată contestatorii că în condițiile în care prima instanță le-a restituit numai suprafața de 496 mp teren din totalul suprafeței cerute de 637,20 mp teren, au considerat că ar fi trebuit ca în hotărâre, anulându-se în parte dispoziția emisă de primar, să se specifice acordarea de despăgubiri pentru restul suprafeței nerestituite, respectiv pentru suprafața de 141,20 mp.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs privind nepronunțarea instanței de apel asupra adresei emanând de la intimat, în sensul ca terenul în suprafață de 141,20 mp nu a fost revendicat de foștii proprietari, probă care în opinia contestatorilor este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, pe lângă acordul intimatului de a restitui acestora diferența de teren, este nefondat.
Chiar dacă instanța nu s-a pronunțat expres asupra acestei adrese, este evident că a fost avută în vedere atunci când s-a apreciat ca lipsit de relevanță juridică faptul că intimatul este de acord cu restituirea terenului expropriat.
De altfel, această probă nici nu îndeplinea cerința prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., aceea de a fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, câtă vreme, în mod judicios, instanța de apel a reținut o împrejurare esențială pentru soluționarea cauzei și anume neîndeplinirea de către contestatori a calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură a terenului preluat prin expropriere de la un alt proprietar.
Pe de altă parte, lipsa de relevanță a acordului intimatului, corect reținută de instanță, este demonstrată și de faptul că prin întâmpinarea depusă în recurs, acesta revine asupra acordului exprimat, solicitând respingerea recursului declarat de contestatori.
Cel de al doilea motiv de recurs se vădește, de asemenea, nefondat.
întrucât reclamanții și-au fixat cadrul procesual prin petitul acțiunii, investind instanța de fond cu o cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 637,20 mp teren expropriată, solicitând pentru prima dată instanței de apel acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren nerestituită în natură, în mod corect Curtea nu a primit această cerere nouă, făcând astfel o corectă aplicare a dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de contestatori a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6712/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5633/2004. Civil → |
|---|
