ICCJ. Decizia nr. 6712/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2001, Comisia Locală Horezu pentru aplicarea Legii fondului funciar a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 557 din 25 iunie 1996 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în contradictoriu cu intimatul C.R.
Consiliul Local al orașului Horezu, prin cererea de la fila 60 din dosar nr. 446/2002, și-a însușit cererea și motivele de revizuire invocate de Comisia Locală Horezu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 577 din 25 iunie 1996 a Tribunalului Vâlcea.
Revizuienta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ.
Se susține în esență că hotărârea a cărei revizuire se cere, a fost dată pe baza declarațiilor martorilor P.I. și C.I., care au relatat nesincer că terenul din punctul "La Piață" situat în orașul Horezu, a aparținut autorilor intimatului-reclamant C.R. prin cumpărare de la autorii lor și că în urma cercetărilor penale s-a stabilit falsul în declarații.
în motivarea pct. 5 al art. 322 C. proc. civ. revizuienta a arătat că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri noi din care rezultă că intimatul-reclamant C.R. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în punctul "La Piață" din orașul Horezu. în acest sens, se motivează ca "act nou" adresa nr. 240 din 16 martie 2001 prin care Arhivele Naționale, Direcția județeană Vâlcea, au comunicat revizuientei contractul de vânzare-cumpărare din 13 septembrie 1936 intervenit între vânzătorii I. și M.P. și cumpărătoarea primăria Horezu având ca anexă și schița abatorului de vite precum și recapitulația privind averea comunei Horezu din anul 1940.
1. Prin sentința civilă nr. 320 din 2 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea de revizuire.
în pronunțarea acestei hotărâri tribunalul a avut în vedere că a fost investit cu revizuirea sentinței civile nr. 557 din 25 iunie 1996 pronunțată de Tribunalul Vâlcea prin care a fost admisă cererea reclamantului C.R. împotriva Consiliului Local al orașului Horezu care a fost obligat să înainteze Prefecturii județului Vâlcea documentația privind terenurile a căror restituire a fost solicitată de reclamant în vederea emiterii ordinului la care se referă art. 37 din Legea nr. 18/1991.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., tribunalul a reținut că declarațiile martorilor P.I. și C.I. nu au fost determinante și nu au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 557 din 25 iunie 1996, în conținutul căreia nu se face nici o motivare în acest sens.
Din considerentele hotărârii a cărei revizuire se cere, rezultă că au fost avute în vedere evidențele agricole al Consiliului Local al orașului Horezu și ale Prefecturii județului Vâlcea, actul de schimb nr. 1001 din 11 mai 1988 și sentința civilă nr. 5245 din 14 mai 1992 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acte ce atestă dreptul de proprietate al reclamantului C.R. asupra terenului în litigiu.
Ca urmare, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
în ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., tribunalul a constatat că înscrisul nou este emis de Arhivele Naționale, Direcția județeană Vâlcea, respectiv adresa nr. 240 din 6 martie 2001 și actele anexă, ce au fost obținute ulterior hotărârii analizate, dar actul nu a fost reținut de către reclamant și nici nu s-a făcut dovada că a existat o împrejurare mai presus de voința părților care să fi împiedicat revizuientul să-l prezinte instanței.
în acest context, s-a motivat că înscrisul nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nici nu era determinant pentru soluționarea pricinii deoarece se referă la o inventariere a bunurilor imobile ale fostei comune Horezu în perioada 1909-1949 neconcludentă în cauză.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul Consiliul Local al orașului Horezu.
2. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 112/A din 2 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul revizuientului pentru aceleași considerente avute în vedere și de instanța de fond.
în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs revizuientul Consiliul Local al orașului Horezu susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei legal în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul susține că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.240 mp teren situat în punctul "La Piață" încheiat în anul 1936 între vânzătorii M.I.P., I.P. și cumpărătoarea Primăria comunei Horezu.
Acest act întrunea condițiile la care se referă art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece nu a făcut obiectul cercetării judecătorești finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 557/1996 a cărei revizuire s-a solicitat; înscrisul exista la data pronunțării hotărârii fiind încheiat în anul 1936; intimatul-reclamant C.R. avea cunoștință de acest contract și îl avea în posesie iar revizuienta când a aflat de existența contractului s-a adresat Arhivelor Naționale.
Că, instanța de apel, nu a avut în vedere împrejurările menționate și în mod greșit a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. deși din înscrisuri rezultă că terenul în litigiu face parte din domeniul public de interes local al orașului Horezu.
Recursul nu este fondat.
Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că se critică decizia instanței de apel numai sub aspectul încălcării și aplicării greșite a art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Deși se susține că hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul aplicării greșite a art. 322 pct. 4 C. proc. civ., nu se arată în concret în ce constă încălcarea dispozițiilor legale de către instanța de apel așa încât această critică enunțată la nivel de postulat nu va fi analizată, neîncadrându-se în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Revenind la motivul principal al recursului, este de observat că art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri se poate cere, "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".
în cauza de față înscrisul nou, obținut de revizuient la începutul lunii martie 2001, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1936 prin care Primăria comunei Horezu a dobândit un teren de la vânzătorii M. și I.P. nu îndeplinește condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cum, în mod judicios a stabilit și instanța de apel.
Astfel, deși înscrisul a fost obținut după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, acesta nu a fost reținut de partea potrivnică, respectiv de reclamantul C.R. și nici nu s-a dovedit că dintr-o împrejurare mai presus de voința recurentului-revizuient nu a putut fi înfățișat instanței. Din contră, acest înscris putea fi cerut de la Arhivele Naționale și pe parcursul derulării procesului dintre părți din anul 1996.
Reținând că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuient.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6714/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6931/2004. Civil → |
|---|
