ICCJ. Decizia nr. 6981/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată reclamanta M.A. a chemat în judecată SC E. SA București, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 0,20 ha situat în orașul Horezu, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să i se achite contravaloarea lui, reactualizată.
Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr. 379 din 18 iunie 2002, a respins acțiunea în contradictoriu cu SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA, Craiova, sucursala Rm.Vâlcea.
S-a reținut că reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva pârâtei cu acțiune pentru a se emite decizie sau dispoziție motivată. Cum în speță, restituirea în natură nu este posibilă, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamanta urmează a se adresa pârâtei pentru a se emite decizie care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent.
Prin decizia civilă nr. 70 din 24 octombrie 2002, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinței civile nr. 389 din 18 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea și a obligat pârâta ca în termen de 60 zile să facă reclamantei o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii terenului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că terenul este afectat de o construcție proprietatea pârâtei, este preluat fără titlu și nu este restituibil în natură, reclamanta fiind îndreptățită potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să primească o ofertă de restituire prin echivalent.
împotriva acestei decizii a declarat recurs SC F.D.F.E.E.E. OLTENIA SA, Craiova și sucursala D.F.E.E. Rm.Vâlcea, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, întrucât, în această fază de judecată a fost citată numai sucursala D.F.E.E. Rm.Vâlcea.
în ce privește fondul, arată recurenta, greșit a fost obligată astfel, în raport de prevederile art. 40 din Legea nr. 10/2001 neputând face ofertă care să conțină cuantumul despăgubirilor.
Pe de altă parte, instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărarea invocată în sensul că actele depuse (extrasul din registrul agricol) nu fac dovada dreptului de proprietate, cine trebuie să acorde măsuri în echivalent în condițiile în care emiterea deciziei prin care s-a respins notificarea a fost făcută de SC E. SA București, acționar unic al filialei E. Oltenia S.A., cu privire la stabilirea regimului juridic al terenului și a valorii reale a acestuia.
Recursul este fondat.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță în considerentele hotărârii pronunțate, pârâta din acțiunea introductivă de instanță a fost reorganizată, înființându-se opt societăți comerciale și opt sucursale de întreținere și servicii energetice, printre acestea aflându-se SC F.D.F.E.E. E. Oltenia SA Craiova căreia îi aparține, printre altele, sucursala Rm. Vâlcea, aceasta din urmă, fără personalitate juridică.
Așa fiind, legal, instanța a dispus citarea în cauză a filialei menționate, iar hotărârea s-a pronunțat tot astfel, în contradictoriu atât cu SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA cât și cu sucursala Rm.Vâlcea.
Or, de necontestat, în apel, judecata s-a purtat în contradictoriu numai cu sucursala Rm.Vâlcea, SC F.D.F.E.E., nefiind citată și nici reprezentată în această fază de judecată pentru a-și apăra interesele, încălcate fiind astfel prevederile art. 85 C. proc. civ.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor avea în vedere celelalte chestiuni invocate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6983/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6976/2004. Civil → |
|---|
