ICCJ. Decizia nr. 7033/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7033
Dosar nr. 2805/200.
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2001 Y.E.C.N. şi O.C.P. au chemat în judecată SC S. SA, SC S.I. SA, A.P.A.P.S. Bucureşti, în prezent A.V.A.S., SIF Transilvania SA Braşov, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea dispoziţiei nr. 8385 din 1 octombrie 2001 (dosar 635/2001) a SC S. SA, precum şi nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 98/1995 şi a contractului de schimb acţiuni contra certificate de proprietate nr. C 139/1995 şi în consecinţă să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Sinaia compus din teren în suprafaţă de 5405,96 mp şi construcţiile aflate pe acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 676 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată iniţial, în final pârâtele SC S. SA şi SC S.I. SA Sinaia fiind obligate să restituie în natură reclamantelor imobilul solicitat ca urmare a constatării nulităţii parţiale a contractelor de privatizare şi schimb. A fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia faţă de SIF Transilvania în ce priveşte anularea contractului nr. 98/1995, precum şi excepţia de tardivitate invocată de SC S. SA privind neatacarea în termen a deciziei nr. 8385/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantele contestatoare au făcut dovada calităţii de moştenitoare de pe urma lui C.A. conform certificatelor de moştenitor menţionate, precum şi că prin sentinţa civilă nr. 15 din 26 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova a fost admisă acţiunea în revendicare cu privire la acelaşi imobil. S-a avut în vedere că imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului nr. 98 din 3 martie 1995 prin care F.P.S. a înstrăinat acţiunile SC S. SA, Asociaţiei PAS Sinaia privind imobilul din Sinaia, cât şi a contractului de schimb nr. C 139 din 14 aprilie 1995 încheiat între SIF T. şi Asociaţia PAS Sinaia din cadrul SC S. SA. S-a dispus anularea deciziei contestate, precum şi a celor două contracte menţionate, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate persoanele chemate în judecată, motivele de apel fiind redate în esenţă în cuprinsul deciziei nr. 84 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti. Prin această hotărâre au fost admise toate apelurile formulate, dispunându-se desfiinţarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că în mod greşit tribunalul s-a considerat competent să soluţioneze toate capetele de cerere, inclusiv constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98 din 31 martie 1995 încheiat între pârâtul F.P.S. şi Asociaţia PAS Sinaia, precum şi a contractului de schimb de acţiuni contra certificatelor de proprietate, încheiat între fostul F.P.S. III Transilvania în prezent SIF T. şi Asociaţia PAS Sinaia, în situaţia în care obiectul celor 2 vânzări nu l-a format nici măcar parte din imobilul în litigiu, ci acţiuni reprezentând părţi din capitalul social al SC S. SA, care sunt bunuri mobile încorporate. De aici s-a concluzionat că cele două contracte nu intră sub incidenţa art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar examinarea cauzelor cu nulitate este de competenţa instanţei comerciale, în favoarea căreia va fi declinată competenţa, în urma disjungerii acestor capete de cerere, apreciate greşit ca accesorii.
Reclamantele au declarat recursul de faţă, împotriva acestei decizii, în condiţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că nici un moment, pe parcursul soluţionării pricinii nu a fost pusă în discuţie problema competenţei materiale a tribunalului de a rezolva capătul de cerere privind constatarea nulităţii parţiale a contractelor de privatizare. Se susţine că în raport de prevederile art. 24 pct. 8 şi 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 46 alin. (2) din lege constatarea nulităţii actelor de privatizare este de competenţa secţiei civile a tribunalului şi nu a secţiei comerciale.
Recursul fiind întemeiat, va fi admis în sensul celor ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţa de apel, fără a analiza şi a răspunde la motivele de apel formulate, a hotărât că se impune disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii celor două contracte de vânzare-cumpărare şi schimb de acţiuni şi trimiterea acestei cereri secţiei comerciale a tribunalului, întrucât nu intră în competenţa secţiei civile a aceleiaşi instanţe.
Se constată că această soluţie este dată cu nesocotirea unor reguli esenţiale de procedură, întrucât problema competenţei instanţei civile sau a celei comerciale în soluţionarea capătului de cerere menţionat, nu a format obiectul dezbaterii, nu a fost pusă în discuţia părţilor.
Această situaţie rezultă cu evidenţă din analiza încheierii de dezbateri din data de 26 martie 2003, în care sunt redate susţinerile părţilor. Astfel, apelantele au susţinut motivele de fond formulate prin apel, cerând respingerea acţiunii, în timp ce reclamantele au răspuns acestor critici aduse sentinţei, considerând în esenţă că nu poate fi invocată cu temei buna-credinţă prevăzut de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi că cererea de constatare a nulităţii parţiale a celor două contracte de privatizare şi de schimb este admisibilă.
Prin urmare, rezultă nu numai că excepţia de necompetenţă materială a instanţei civile de a hotărî în cauză nu a fost pusă în discuţia părţilor din oficiu de instanţă, dar aceasta nu a format nici obiect de analiză în cadrul soluţionării motivelor de apel formulate.
Aşa fiind, rezultă că hotărârea a fost dată de nesocotirea prevederilor art. 295 C. proc. civ. şi art. 298 C. proc. civ., excepţia de ordine publică a competenţei materiale a instanţei comerciale de a se pronunţa în cauză, şi care a fundamentat soluţia adoptată, nefiind pusă în discuţia părţilor.
În aceste condiţii, recursul de faţă urmează a fi admis, conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 C. proc. civ., a se casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelurilor şi a se crea posibilitatea părţilor de a-şi formula apărări şi susţineri în legătură cu competenţa instanţei în legătură cu cererea vizând constatarea nulităţii contractelor de vânzare de acţiuni şi schimb în litigiu.
Cu această ocazie, fără a se nega orice incidenţă a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul căruia nulitatea absolută este înlăturată în cazul imobilelor preluate în baza unui titlu nevalabil, dacă actul de înstrăinare a fost făcut cu bună-credinţă, sunt de examinat şi prevederile art. 40 din Legea nr. 137/2002, lege specială ulterioară Legii nr. 10/2001; potrivit acestui text ce cuprinde norme speciale şi derogări în materie de competenţă, cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut în prezenta lege şi în OUG nr. 88/1987, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare prin care se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor şi se judecă de urgenţă şi cu precădere. De aceea este de examinat dacă dispoziţiile legii speciale noi primează în cazul în care se solicită prin cerere distinctă constatarea nulităţii actului de privatizare.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă urmează a fi admis şi a se casa Decizia atacată cu trimiterea deciziei aceleiaşi instanţe, spre a proceda la rejudecare în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele Y.E.C.N. şi O.C.P. împotriva deciziei civile nr. 84 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7059/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7036/2004. Civil. Conflict munca. Recurs în... → |
|---|
