ICCJ. Decizia nr. 7303/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7303
Dosar nr. 3215/200.
Şedinţa publică din 20 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 reclamantul D.C. a chemat în judecată pârâtele B.I.C.L. şi B.B.C. pentru a se dispune anularea brevetului de invenţie nr. 113710/1996 eliberat de OSIM Bucureşti având ca autoare pe pârâte şi recunoaşterea calităţii de inventator şi titular al brevetului de invenţie a reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 346/2002 Judecătoria sectorului 4 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V – a civilă şi de contencios administrativ, a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii ca neîntemeiată şi, pe fond, a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând, în esenţă, că potrivit art. 42 teza a II – a din Legea nr. 64/1991 cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului de invenţie nr. 113710/B1/1996 respectiv 12 februarie 1996 – 12 februarie 2016. La data formulării acţiunii brevetul era valabil, astfel încât excepţia de tardivitate este nefondată.
S-a mai reţinut că în temeiul art. 42 teza I din Legea nr. 64/1991 brevetul poate fi anulat doar în măsura în care se constată că la data cererii de înregistrare nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile, or în speţă, după ce pârâtele au depus cererea pentru obţinerea brevetului s-a constituit depozitul naţional reglementar cu începere de la 12 februarie 1996, OSIM apreciind că pârâtele sunt îndreptăţite la eliberarea brevetului având calitatea de inventator.
În opinia Tribunalului, singura dovadă pe care se sprijină acţiunea, respectiv declaraţia autentică a pârâtelor nu este suficientă pentru a duce la concluzia că brevetul a fost acordat cu nerespectarea condiţiilor pentru existenţa unei invenţii brevetabile.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul arătând că instanţa de fond nu a constatat calitatea sa de unic autor şi titular al brevetului de invenţie, în speţă nepunându-se problema anulării brevetului emis de OSIM, ci aceea a calificării litigiului în raport de dispoziţiile regulii 18 F (3) cu privire la declararea invenţiilor din HG 152/1992.
Prin Decizia civilă nr. 47 A din 31 ianuarie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, a respins apelul ca nefondat reţinând că obiectul cererii introductive constă în anularea brevetului de invenţie nr. 113710/1996 având ca autoare pe pârâte şi recunoaşterea calităţii de inventator şi titular al brevetului exclusiv pentru reclamant, or procedura anulării brevetului este expres prevăzută de dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1991.
În cauză au fost respectate şi cerinţele art. 14 din Legea nr. 64/1991 cererea de brevet conţinând datele de identificare a solicitantului, descrierea invenţiei, desene explicative, aşa încât aceasta s-a înregistrat la OSIM, constituindu-se depozitul reglementar.
Hotărârea nr. 5/2101/1998 a OSIM a fost emisă în urma procedurii de examinare a cererii de brevet, inclusiv a calităţii şi datelor solicitantului.
În cauză nu s-au produs dovezi în legătură cu eventuala contestare a acestui aspect.
S-a mai reţinut că regula 18 F din HG 152/1992 nu vine decât să certifice faptul că declararea inventatorilor se face pe răspunderea solicitantului, iar eventualele litigii cu privire la declararea inventatorilor sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti conform art. 61 din Legea nr. 64/1991.
Instanţa de apel a considerat că declaraţia autentică a pârâtelor-intimate nu poate produce efecte decât în măsura în care se coroborează şi cu alte probe din care să reiasă neîndeplinirea cerinţelor legate de momentul emiterii brevetului.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, întemeiat pe pct. 7 – 9 ale art. 304 C. proc. civ. arătând că OSIM, la data depunerii depozitului, a apreciat incomplet calitatea de autor a pârâtelor intimate, doar pe baza declaraţiilor nereale.
În sprijinul recursului, în afară de declaraţia autentificată a pârâtelor recurentul a mai depus încă 2 declaraţii autentice ale numitelor G.N. şi D.V. (filele 4, 5 dosar recurs) prin care acestea atestă că recurentul este autorul invenţiei „ansa şi raportorul centizimal".
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că instanţele care au instrumentat cauza în fond şi apel nu au avut în vedere declaraţia autentică existentă la fila 2 a dosarului de fond, hotărâtoare în soluţionarea cauzei şi care nu mai trebuie coroborată cu alte probe, fiind suficientă în dovedirea relei-credinţe a intimatelor care, la data depunerii cererii de brevet, şi-au atribuit calitatea de autoare ale invenţiei „ansă radiestezică".
Astfel, cererea de brevet a fost formulată de intimate cu încălcarea art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1991 (în redactarea existentă la 12 februarie 1996 când a fost făcută cererea de brevet) deoarece acestea nu au declarat adevăratul inventator. Ulterior, intimatele prin declaraţia autentificată sub nr. 254 din 4 decembrie 2001 (fila 2 a dosarului de fond) au recunoscut faptul că nu erau îndreptăţite la eliberarea brevetului şi nu aveau calitatea de inventator şi titular la data depozitului reglementar.
Recurentul-reclamant nu a cunoscut împrejurarea că intimatele au solicitat acordarea brevetului întrucât cererea nu a fost publicată (acordarea brevetului s-a solicitat în regim de urgenţă conform art. 26 din Legea nr. 64/1991).
Reaua-credinţă a intimatelor este probată de recurent şi prin actele nou depuse, respectiv alte două declaraţii autentice prin care se atestă că unicul autor al invenţiei este recurentul.
Faţă de cele ce preced recursul se priveşte ca fondat şi, urmare a admiterii lui vor fi casate hotărârile pronunţate. În baza art. 62 alin. (1) din Legea nr. 203/2002 de modificare şi completare a Legii nr. 64/1991 se va trimite cauza la OSIM în vederea eliberării brevetului persoanei îndreptăţite şi publicării schimbării titularului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva deciziei civile nr. 47 A din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă. Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 763 din 25 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V – a civilă şi de contencios administrativ. Schimbă sentinţa în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul D.C. şi constată că pârâtele B.I.C.L. şi B.B.C. nu sunt îndreptăţite la acordarea brevetului nr. 113710 emis în baza cererii nr. 96-00240 din 12 februarie 1996 pentru invenţia „Ansă radiestezică".
Trimite cauza la OSIM pentru eliberarea brevetului persoanei îndreptăţite şi publicarea schimbării titularului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 729/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
