ICCJ. Decizia nr. 1140/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1140
Dosar nr. 15273/2004
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.R., B.V.D., B.D.M., B.M. şi B.I.D. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului situat în Timişoara, şi să se dispună intabularea acestui drept în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 2823 din 30 martie 2004 Judecătoria Timişoara a respins acţiunea.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 2131 din 5 octombrie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Timiş competenţa soluţionării „apelului" declarat împotriva sentinţei civile nr. 2823 din 30 martie 2004 a Judecătoriei Timişoara cu motivarea că potrivit art. 2821 şi art. 299 alin. (3) C. proc. civ. în litigiile a căror valoare nu depăşeşte 1 miliard de lei, cum este cazul în speţă, hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt definitive şi supuse numai căii de atac a recursului ce revine în competenţa de soluţionare a tribunalului.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 435 din 25 noiembrie 2004 a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa soluţionării apelului, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă considerând că, potrivit art. II alin. (3) din Legea nr. 58/2003 hotărârile pronunţate anterior modificării dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării lor.
Curtea urmează să stabilească în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa soluţionării apelului pentru următoarele considerente:
Art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 138/2000 a avut următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 în sensul că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
La data pronunţării, 30 martie 2004 hotărârea pronunţată de prima instanţă era supusă apelului întrucât acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, în condiţiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu făcea parte din categoria cererilor privind „obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv".
Cum competenţa de soluţionare a apelului revine, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003 curţilor de apel, urmează să se stabilească în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a acestei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2823 din 30 martie 2004 a Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 130/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7303/2004. Civil → |
|---|
