ICCJ. Decizia nr. 7380/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7380
Dosar nr. 16760/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 iunie 2002, reclamantul N.V.G. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Punghina, solicitând:
- să se constate nulitatea dispoziţiei nr. 50 din 9 septembrie 2001, emisă de aceasta din urmă cu încălcarea Legii nr. 10/2001, precum şi a actului de punere în posesie pentru suprafaţa de 50 ha teren agricol;
- obligarea pârâtei la restituirea terenului intravilan liber, plata despăgubirilor legale pentru construcţiile care nu mai există şi, în privinţa suprafeţei de 50 ha teren arabil, respectarea amplasamentului din momentul naţionalizării;
În motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 1/2000 şi art. 960 C. civ., reclamantul a susţinut că:
- dispoziţia atacată i-a fost comunicată odată cu punerea în posesie, când a constat că, în locul terenului său intravilan, pârâta i-a atribuit alte două parcele, din care doar una îi aparţinuse, parţial;
- suprafaţa de 50 ha teren arabil, pentru care s-a reconstituit dreptul său de proprietate, i-a fost atribuită pe alt amplasament.
Judecătoria Vânju Mare, prin sentinţa civilă nr. 2111 din 23 septembrie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi pentru considerentul că în speţă este vorba despre o plângere întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
După investirea tribunalului, respectiv la 25 februarie 2003, reclamantul a precizat că solicită doar:
- restituirea în natură, pe amplasamentul iniţial, a suprafeţei de 1,50 ha teren intravilan pe care se aflau construcţiile mai întâi expropriate, iar apoi demolate;
- anularea procesului verbal de punere în posesie, prin care i-au fost atribuite două parcele, de 9400 mp şi de 5500 mp, ce nu i-au aparţinut, incluse, din eroare, atât în suprafaţa intravilană, cât şi suprafaţa extravilană de 50 ha
În motivarea acestei cereri reclamantul a susţinut că:
- prin dispoziţia nr. 44 din 20 august 2002, Primăria Pungheni şi-a recunoscut eroarea din precedenta dispoziţie, referitoare la restituirea unei case care nu i-a aparţinut şi terenul aferent, de 0,90 ha;
- se impune însă restituirea suprafeţei expropriate, de 1,50 ha, aferentă casei demolate recunoscute, care este liberă;
- pe cale de consecinţă, trebuie anulat procesul verbal, prin care i-a fost restituită suprafaţa de 0,90 ha, ce nu i-a aparţinut;
- pe de altă parte, suprafaţa menţionată, ca şi diferenţa de 0,540 ha, au fost incluse atât în categoria terenului intravilan, cât şi în categoria terenului extravilan, diminuându-se astfel suprafaţa de 50 ha;
Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1080 din 14 octombrie 2003, a admis acţiunea precizată şi, în consecinţă, a anulat parţial procesul verbal de punere în posesie A38/3, doar pentru suprafaţa de 1,50 ha din intravilan şi a obligat-o pe pârâtă să-i restituie reclamantului terenul menţionat, individualizat în raportul de expertiză întocmit de M.A.
S-a reţinut că:
- prin dispoziţia nr. 50/2001, pârâta a dispus să se restituie reclamantului, în natură, două case şi terenul intravilan de 1,50 ha, aferent construcţiilor;
- pârâta a dispus prin aceeaşi dispoziţie ca pentru construcţiile demolate reclamantul să primească despăgubiri în echivalent, ce se vor stabili de Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001;
- ulterior, prin dispoziţia nr. 44/2002, pârâta a modificat parţial prima dispoziţie, în sensul restituirii unei singure case, care mai există, precum şi a terenului aferent de 1,50 ha, urmând ca pentru construcţiile demolate reclamantul să primească despăgubiri;
- expertul a constatat că terenul solicitat măsoară 15721 mp şi este parţial ocupat de construcţii edificate fără autorizaţie şi acte de proprietate sau concesionare;
- acest ultim aspect este irelevant în raport de regula restituirii în natură, consacrată de Legea nr. 10/2001;
Curtea de apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 616 din 25 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâta şi a anulat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre competenţă soluţionare la Judecătoria Vânju Mare.
S-a reţinut că, faţă de precizarea reclamantului, că îşi restrânge acţiunea la anularea procesului verbal de punere în posesie emis conform Legii nr. 18/1991, pricina trebuie soluţionată în primă instanţă de judecătorie.
Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
În motivarea recursului reclamantul a susţinut că:
- prin precizarea făcută la Tribunalul Mehedinţi nu a înţeles să conteste actele emise în baza Legii nr. 18/1991, deci nu şi-a modificat temeiul juridic iniţial, respectiv Legea nr. 10/2001;
- ca urmare a reţinerii eronate a obiectului acţiunii precizate, instanţa de apel a aplicat greşit legea şi, totodată, a încălcat principiul disponibilităţii;
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- atât în cererea iniţială, cât şi în precizările din 25 februarie 2003, reclamantul a solicitat expres anularea procesului verbal de punere în posesie, act emis în baza Legii nr. 18/1991;
- prin dispoziţia nr. 44/2002 (emisă potrivit Legii nr. 10/2001), ca şi prin precedenta dispoziţie, pârâta i-a retrocedat reclamantului întreaga suprafaţă solicitată, respectiv 1,5 ha teren intravilan;
- instanţa de apel nu a încălcat principiul disponibilităţii atât timp cât reclamantul, în cererea introductivă, s-a referit şi la Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere solicitate în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997;
Aşa fiind, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.V.G. împotriva deciziei nr. 616 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7429/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7324/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
