ICCJ. Decizia nr. 7580/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7580
Dosar nr. 17793/2004
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamanţii A.I. şi A.D. au chemat în judecată Primăria Municipiului Târgu-Mureş, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1366 din 16 decembrie 2003 şi restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Târgu-Mureş, înscris în C.F. nr. 338/II Târgu-Mureş, nr. top 324/1/2/2/2; 324/1/22/2/2/3/1.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că imobilul menţionat a fost trecut în proprietatea statului prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 111/1951, iar în anul 1997 bunul a fost înstrăinat numiţilor B.M. şi B.I. Cum trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără un titlu valabil, înstrăinarea imobilului către cumpărători este lovită de nulitate.
În aceste condiţii, în mod greşit le-a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului pe considerentul că ar fi aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, refuzul restituirii încălcând prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 de la Convenţia europeană pentru drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 20 din Constituţia României.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că, aşa cum s-a stabilit prin dispoziţia atacată, măsurile reparatorii se acordă numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 353 din 24 martie 2004 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că:
- reclamanţii şi-au dovedit calitatea procesuală activă, fiind „persoane îndreptăţite" în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001;
- nu există nici un element din care să se poată trage concluzia că titlul statului s-a constituit în mod nevalabil;
- prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 197/1997, imobilul în litigiu a fost dobândit de soţii B.M. şi I., cu respectarea integrală a prevederilor Legii nr. 112/1995, dreptul lor fiind înscris în C.F.;
- prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş în condiţiile Legii nr. 112/1995 sunt pe deplin incidente în cauză, restituirea în natură nefiind posibilă.
Apelul declarat de reclamanţi, în care au reiterat motivarea din acţiune, susţinând că în mod greşit le-a fost respinsă cererea, a fost la rândul său respins prin Decizia civilă nr. 611 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, cu o motivare similară celei a instanţei de fond.
Prin prezentul recurs, declarat în termen legal, reclamanţii au criticat sentinţa, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi arătând că:
- imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului, neputându-se vorbi despre un bun „fără stăpân" în sensul Decretului nr. 111/1951, deoarece recurenta reclamantă este în viaţă şi în prezent;
- cum statul nu a dobândit în mod legal, nici înstrăinarea imobilului către terţii B. nu poate produce efecte juridice.
La data de 24 august 2005 recurenţii reclamanţi au depus la dosarul cauzei „precizări ale motivelor de recurs", prin care în realitate se aduc cu totul alte critici soluţiei pronunţate.
Înalta Curte nu va lua însă în considerare aceste motive suplimentare, deoarece:
- ele au fost formulate la peste 1 an după expirarea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ..
- s-au încălcat prevederile imperative ale art. 302 C. proc. civ.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect, este pe deplin justificată concluzia instanţelor în sensul că titlul statului s-a constituit în mod valabil, neexistând nici o dovadă contrară. Nu numai că acest titlu nu a fost anulat, dar înscrisurile existente la dosar atestă că dispoziţiile Decretului nr. 111/1951, act normativ ale cărui efecte s-au produs potrivit principiului tempus regit actum, nu au fost abuziv ori greşit aplicate. Noţiunea juridică de „bun fără stăpân" nu înseamnă numai, aşa cum consideră reclamanta recurentă, încetarea din viaţă a proprietarului, ci are o semnificaţie mult mai largă.
Pe de altă parte, reclamanţii recurenţi nu numai că nu au dovedit, dar nici nu au fost în măsură să invoce vreun viciu al titlului opus la terţii B., astfel că şi sub acest concluzia instanţelor privind îndreptăţirea doar la măsuri reparatorii prin echivalent este justificată.
În consecinţă, cum hotărârile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.I. şi D.A. împotriva deciziei civile nr. 611/A din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7629/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7550/2004. Civil. Acţiune în retrocedare.... → |
|---|
