ICCJ. Decizia nr. 7652/2004. Civil. Art. 322 pct.7 CPC. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7652
Dosar nr. 3010/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 2003 B.C. şi Ţ.V. (fiica şi soţul supravieţuitor al autoarei Ţ.A.) în contradictoriu cu intimatul N.G. au solicitat la Judecătoria Buzău revizuirea sentinţei civile nr. 4690 din 19 mai 1998 pronunţată de Judecătoria Buzău în raport de Decizia nr. 1827 din 4 iunie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 250 din 15 ianuarie 2004 Judecătoria Buzău şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Buzău.
Prin Decizia civilă nr. 48 din 24 martie 2004 Tribunalul Buzău şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formându-se dosarul cu nr. 3010/2004.
La data de 7 octombrie 2004 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea reconvenţională a intimatului N.G.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contradictorialitate de hotărâri îşi are suportul în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat şi ca atare hotărârile trebuie să fie date în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Judecătoria Buzău prin sentinţa civilă nr. 4690 din 19 mai 1998 a admis acţiunea formulată de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâţii I.C., S.I., S.S. şi T.A. şi a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 4600 mp din extravilanul satului Nişcov, comuna Verneşti, judeţul Buzău în parcela 96 şi a obligat pârâţii la plata sumei de 3.898.000 lei despăgubiri civile şi la plata sumei de 520.722 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Prin Decizia nr. 1827 din 4 iunie 1999 Curtea de Apel Ploieşti s-a admis recursul declarat de pârâtul I.C. împotriva deciziei civile nr. 1899 din 21 decembrie 1998 pronunţată de Tribunalul Buzău, a casat această decizie precum şi sentinţa civilă nr. 3250 din 30 martie 1998 pronunţată de Judecătoria Buzău şi pe fond a respins acţiunea privind anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august 1994 formulată de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâţii Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi I.C., S.I. şi S.S. ca neîntemeiată.
Rezultă că obiectul celor două acţiuni este diferit; anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august 1994 şi revendicarea suprafeţei de teren de 4600 mp teren loc de casă.
Se arată în cererea de revizuire că prin Decizia nr. 1827/1999 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a statuat irevocabil asupra valabilităţii titlului de proprietate nr. 25281/85/1994 în sensul că autoarea revizuenţilor împreună cu ceilalţi moştenitori au dobândit proprietatea terenului în litigiu, aspect ce vine în contradicţie cu dreptul de proprietate invocat de intimat conform sentinţei civile nr. 4690/1998 a Judecătoriei Buzău.
Se observă că prin Decizia nr. 1827/1999 s-a încheiat ciclul procesual iniţiat de cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august 1994 iar prin sentinţa civilă nr. 4690 din 19 mai 1998 s-a soluţionat cererea de chemare în judecată a reclamantului N.G. având ca obiect revendicarea suprafeţei de teren de 4600 mp. De asemenea părţile au calităţi procesuale diferite. Astfel nu se poate reţine existenţa condiţiilor cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. respectiv existenţa de hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Aşa fiind, cererea de revizuire este nefondată.
La data de 7 octombrie 2004 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea reconvenţională formulată de intimatul N.G. prin care se solicită „să anulaţi hotărârea nr. 1827 din 30 iunie 1999 şi sentinţa nr. 7467 din 28 iulie 1994". Se mai solicită obligarea pârâţilor din cererea reconvenţională la plata de despăgubiri civile.
Cererea reconvenţională este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.
Pentru cererea reconvenţională sediul materiei îl reprezintă art. 119, art. 120, art. 132 şi art. 135 C. proc. civ.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, în soluţionarea acesteia verificându-se încadrarea în condiţiile limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., finalitatea pentru revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 fiind respectarea principiului autorităţii de lucru judecat.
Din analiza cererii reconvenţionale se constată că sunt invocate apărări de fond ce nu pot fi analizate cu ocazia soluţionării prezentei cereri de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de B.C. şi T.V. şi ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de N.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7688/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7629/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
