ICCJ. Decizia nr. 82/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.82
Dosar nr.2940/2004
Şedinţa publică din15 ianuarie 2004.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj subnr. 2378 din 28 martie 2003, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 8392 din 13 martie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- la data de 2 noiembrie 1941, când Ardealul de Nordse afla sub jurisdicţia Statului ungar, tatăl său care lucra la Intreprinderea Drumuri şi Poduri Cluj, a fost strămutat împreună cu soţia însărcinată şi cu cei 6 copii minori din localitatea de domiciliu Cluj în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, continuând să desfăşoare aceeaşi activitate;
- reclamanta s-a născut la data de 24 iunie 1942 în localitatea Mezoors din Ungaria unde familia sa a fost strămutată;
- pe prioada strămutării, situaţia întregii familii a fost grea, locuind cu chirie, trăind dintr-un salariu mic şi necunoscând limba maghiară;
- strămutarea unei familii numeroase într-o localitate din Ungaria cu populaţie mică, a avut drept scop integrarea şi maghiarizarea întregii familii şi constituie persecuţie din motive etnice;
- în luna iunie 1945, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu;
- deşi a făcut dovada situaţiei invocate în cerere, pârâta a procedat la respingerea acesteia, cu motivarea că din actele depuse nu rezultă că petenta se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr.189/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta – Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta s-a născut în localitatea Mezoors din Ungaria unde locuia întreaga familie ca urmare a mutării în interesul serviciului a tatălui său din localitatea Cluj în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, situaţie ce nu poate fi considerată persecuţie etnică, întrucât titularul a continuat aceeaşi activitate, nefiind obligat să se refugieze.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.568 din 15 mai 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 8392 din 13 martie 2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare pentru perioada 24 iunie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
- familia reclamantei, fiind numeroasă, cu mulţi copii, a fost determinată să părăsească locuinţa şi localitatea de domiciliu, fiind strămutată într-o localitate din Ungaria cu populaţie mică, scopul urmărit de statul ungar fiind acela al integrării românilor şi în final al maghiarizării acestora;
- tatăl reclamantei a fost mutat cu serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, însă, din probele administrate rezultă că schimbarea domiciliului a fost suferită nu numai de capul familiei ci şi de toţi membrii acesteia, respectiv, copiii minori şi soţia însărcinată, fapt care duce la concluzia că întreaga familie a fost nevoită să părăsească domiciliul, fiind strămutată;
- reclamanta fiind născută în localitatea de strămutare, acesteia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că:
- Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, ori, în cauza de faţă, reclamanta s-a născut la data de 24 iunie 1942 în localitatea Mezoors din Ungaria, localitate unde tatăl acesteia a fost mutat cu serviciul, continuând să desfăşoare aceeaşi activitate, nefiind obligat să se refugieze;
- schimbarea domiciliului familiei reclamantei, nefiind determinată de o persecuţie etnică, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi în localitatea de strămutare, respectiv de refugiu, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţiecu cea a părinţilor strămutaţi, respectiv refugiaţi.
Reclamantaa făcut dovada cu actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei că, în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicţia Statului ungar, tatăl său care lucra la Intreprinderea de Drumuri şi Poduri Cluj, a fost determinat ca, împreună cu întrega familie, să părăsească locuinţa şi localitatea de domiciliu, fiind strămutat într-o localitate din Ungaria, cu populaţie mică, unde a continuat activitatea.
Mutarea tatălui reclamantei şi a familiei acestuia alcătuită din soţia însărcinată şi şase copii minori, pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relaţiile de serviciu ale acestuia cu autorităţile de ocupaţie, constituie persecuţie etnică.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în localitatea Mezoors din Ungaria unde întreaga sa familie a fost strămutată,aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 24 iunie 1942, a împărtăşit situaţia familiei, suportând consecinţele strămutării care implicit s-au răsfrânt şi asupra sa, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 568 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1268/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1274/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
