Magistrat pensionar. Neluarea în calcul la actualizarea pensiei de serviciu a adaosului la indemnizaţia de încadrare şi a sporului de 15% pentru condiţii deosebite de muncă. Recunoaşterea adaosului pentru magistraţii pensionari. Legalitatea neacordării sp
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, magistraţii au dreptul la o indemnizaţie de încadrare lunară în raport de nivelul instanţelor şi parchetelor şi cu vechimea în magistratură. Coeficienţii de multiplicare pe baza cărora se stabileşte indemnizaţia de încadrare reprezintă baza de calcul, iar potrivit art. 5 alin. 1 şi 3 din aceeaşi lege, magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare, care se ia în calcul la stabilirea pensiilor. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraţilor pensionaţi de a li se lua în calcul, la actualizarea pensiei de serviciu şi adaosul la indemnizaţia de încadrare, indiferent de data pensionării lor. Art. 30 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 prevede: "pentru condiţii deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanţele judecătoreşti şi la parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizaţia brută lunară, proporţional cu timpul lucrat în aceste condiţii", ceea ce duce la concluzia că el se acordă în măsura în care persoana care beneficiază de acest spor a lucrat în condiţii deosebite. Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislaţia în vigoare până la data pensionării reclamantului care deci, nu a beneficiat de el. Acordarea în prezent a sporului este condiţionată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenţei unor condiţii de muncă deosebite, inclusiv a unui nivel al toxicităţii, care diferă de la o instanţă (sau parchet) la alta, sporul fiind şi limitat în timp.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 8562 din 29 Noiembrie 2004
B.M. a chemat în judecată Ministerul Public -Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, ca urmare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, a Hotărârii Guvernului nr. 403/2001 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 187/2001, respectiv la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, prin includerea în calculul pensiei a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a sporului pentru condiții deosebite de 15%.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu în vederea plății diferențelor cuvenite.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și că actualizarea pensiei sale de serviciu la data de 1 noiembrie 2000 s-a efectuat numai în raport de indemnizația de bază de încadrare, fără a se ține seama de cele două sporuri amintite în petitul acțiunii, prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 113/2000.
Aceste sporuri făceau parte din venitul net al magistraților în activitate, la data de 1 noiembrie 2000.
Deși conform Hotărârii Guvernului nr. 403/2001, salariile personalului bugetar au fost majorate la data de 1 aprilie 2001, pârâtul nu i-a aplicat această actualizare, de care au beneficiat doar magistrații în activitate.
în același fel s-a procedat și la 1 ianuarie 2002 în urma apariției Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 187/2001.
Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și a admis acțiunea. A recunoscut reclamantului dreptul pentru actualizarea pensiei de serviciu prin includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a sporului pentru condiții deosebite de muncă de 15%.
A obligat pârâtul să comunice Casei Naționale de Pensii câștigul net al unui magistrat în activitate cu funcție similară celei pe care a exercitat-o reclamantul, având în vedere cele două sporuri la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, în vederea plății diferențelor rezultate către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că indemnizația de încadrare lunară, adaosul pentru vechimea în magistratură și sporul pentru condiții deosebite de muncă nu pot fi separate întrucât, împreună reprezintă unica formă de remunerare și totodată baza pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul salarial.
Sporurile în discuție au fost prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 113/2000, în vigoare la data de 1 noiembrie 2000. Cum acestea fac parte din venitul net al magistraților în activitate, conform art. 105 alin. 1 și 5 din Legea nr. 92/1992, trebuiau să fie I organului de pensii în vederea actualizării pensiei reclamantului.
Considerând hotărârea nelegală Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs și a solicitat în principal admiterea și casarea sentinței cu trimitere spre competentă soluționare tribunalului, iar în subsidiar, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii.
Se susține că, în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 18 februarie 2001, că în speță este vorba de un litigiu privitor la pensie, or, potrivit art. 155 lit. e și f din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul soluționează în primă instanță litigiul.
în mod greșit s-a admis acțiunea, deoarece reclamantul nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizația de încadrare. Legiuitorul a avut în vedere două situații și anume:
-pensii deja stabilite la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000;
-pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Instanța nu a avut în vedere împrejurarea că vechimea în muncă a reclamantului și sporul pentru condiții deosebite de muncă au fost deja luate în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare, corespunzător funcției îndeplinite, pe baza căruia s-a făcut actualizarea pensiei magistraților.
Sporul pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 nu se poate da reclamantului care este pensionar, el se acordă numai persoanelor aflate în activitate care lucrează în condiții deosebite.
Recursul este fondat.
Sub aspect procesual și în conformitate cu principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, reclamantul a stabilit cadrul procesual, determinând limitele cererii sale, obiectul acțiunii și persoana chemată în judecată.
întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 29/1990 și ale art. 103 din Legea nr. 92/1992, reclamantul-intimat a solicitat recunoașterea unui drept, obligația pârâtului-recurent să actualizeze corect pensia sa de serviciu conform unor norme legale pe care le-a indicat și să execute o hotărâre judecătorească, ceea ce se încadrează în condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, prevăzute de dispozițiile art. 1 din legea contenciosului administrativ.
Dată fiind și calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, competența materială de soluționare a cauzei sub aspect funcțional este atrasă în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. Civ. în favoarea Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.în consecință, critica din recurs privind încălcarea competenței de soluționare a cauzei nu poate fi primită.
în mod justificat instanța a respins și excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârât întrucât conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (privind prescripția extinctivă), prescrierea dreptului la acțiune în repararea pagubei curge de la data când cel în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba.
în speță, termenul începe să curgă de la data de 2 februarie 2001, iar acțiunea a fost formulată la 18 februarie 2004.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția recurată este deficitară în privința actualizării pensiei reclamantului cu includerea sporului pentru condiții deosebite de muncă, de 15% și este legală în ce privește actualizarea pensiei de serviciu prin includerea în calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură, potrivit următoarelor:
în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare, lunară în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare, reprezintă baza de calcul, iar potrivit art. 5 alin. 1 și 3 din aceeași lege, magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare, care se ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi materiale ale magistraților, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionați de a li se lua în calcul, la actualizarea pensiei de serviciu și majorarea (adaosul) la indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
Pe de altă parte, conform art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, -Ministerul Public -Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, avea obligația să dispună, din oficiu, măsurile necesare pentru comunicarea datelor în vederea actualizării pensiei reclamantului.
Constatându-se că acesta nu și-a îndeplinit obligația ce-I incumba, legal, instanța a recunoscut reclamantului dreptul la actualizarea pensiei de serviciu prin includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20% și a obligat pârâtul să comunice Casei Naționale de Pensii relațiile necesare pentru recalculare.
Prin art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, s-a prevăzut: "pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și la parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația brută lunară, proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții", ceea ce duce la concluzia, că el se acordă în măsura în care persoana care beneficiază de acest spor a lucrat în condiții deosebite.
Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare până la data pensionării reclamantului care deci, nu a beneficiat de el.
Acordarea în prezent a sporului este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenței unor condiții de muncă deosebite, inclusiv a unui nivel al toxicității, care diferă de la o instanță (sau parchet) la alta.
Sporul are și un caracter limitat în timp, iar plata lui încetează ori de câte ori nu mai subzistă condițiile de muncă deosebite care au justificat acordarea lui prin decizia conducătorului autorității sau instituției publice competente.
Prin urmare, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2196/2004. Civil | Constatarea calităţii de luptător în rezistenţa... → |
|---|
