ICCJ. Decizia nr. 1044/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1044
Dosar nr. 5/200.
Şedinţa de la 10 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1149 din 2 martie 2004, Judecătoria Târgu-Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.A. şi A.M., în contradictoriu cu pârâţii S.V. şi S.M. şi au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 62,5 mp teren, identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză.
S-au respins cererile formulate de reclamanţi, având ca obiect obligarea pârâţilor la demolarea construcţiilor şi anularea titlului de proprietate nr. 39.887/1997, emis de Comisia judeţeană Mureş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha şi 8600 mp teren, conform titlului de proprietate nr. 39.166 din 21 mai 1993, iar pârâţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 400 mp teren, conform titlului de proprietate nr. 39.887 din 2 iulie 1997. Ambele titluri de proprietate sunt emise de Comisia judeţeană Mureş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Reţine instanţa de fond, că cererea care are ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 39.887/1997 nu este întemeiată, deoarece defunctul S.I. a fost îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren înscrisă în acest titlu. Din terenul proprietatea reclamanţilor, pârâţii folosesc numai suprafaţa de 62,5 mp.
Suprafaţa de teren atribuită pârâţilor în anul 1993 nu se identifică cu cea atribuită reclamanţilor, iar pe suprafaţa de 62,5 mp teren nu se află vreo construcţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii S.V. şi S.M. şi reclamanţii A.A. şi M.
Cererile de apel depuse la Judecătoria Târgu-Mureş, au fost înaintate spre soluţionare Curţii de Apel Târgu-Mureş, care prin Decizia civilă nr. 590/A din 30 iunie 2004, în conformitate cu art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mureş, reţinând că hotărârea apelată este pronunţată în materia fondului funciar.
Primind dosarul, Tribunalul Mureş, prin Decizia civilă nr. 223 din 11 octombrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului.
Tribunalul a reţinut, că din cuprinsul art. III din Legea nr. 195/2004, rezultă că legiuitorul a avut în vedere acţiunile speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000 şi anume plângerile împotriva hotărârilor pronunţate de comisiile judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv asupra măsurilor stabilite de comisii, împotriva ordinului prefectului sau împotriva oricărui act emis de un organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în capitolul III din lege, care se referă la terenurile intrate în proprietatea statului.
Se mai reţine, că în cadrul acestei proceduri se includşi acţiunile care au ca obiect verificarea procedurii de emitere, modificare, înlocuire sau desfiinţare, după caz, a titlului de proprietate, atunci când titlul nu este în concordanţă cu cele hotărâte de comisiile pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, sau de instanţa de judecată, dacă acţiunile sunt formulate de către titularii dreptului la reconstituire.
De la utilizarea procedurii speciale sunt exceptaţii terţii, care se pretind vătămaţi prin actele comisiei judeţene, sau a altor organe, care nu aveau interesul să conteste actele, pentru că aveau deja un titlu de proprietate. Aceştia pot folosi numai acţiuni de drept comun petitorii sau posesorii, după caz (art. 60 şi art. 63 din lege).
În speţă, ambele părţi având titluri de proprietate, instanţa este obligată să compare puterea titlurilor.
Reclamanţii au cerut să se anuleze titlul de proprietate emis în beneficiul pârâţilor, însă prin cererea completatoare nu s-a schimbat natura acţiunii, în cadrul căreia instanţa este obligată să verifice pe calea dreptului comun valabilitatea titlului, deoarece reclamanţii sunt terţi faţă de titlul a cărui anulare se cere.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii A.A. şi A.M., prin acţiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2002 şi cererea formulată ulterior, intitulată „precizare de acţiune", au investit instanţa cu trei capete de cerere, iar prin concluziile consemnate în practicaua sentinţei pronunţată de instanţa de fond au cerut să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în beneficiul pârâţilor şi să fie obligaţi pârâţii să le lase terenul în deplină proprietate.
Cererea care are ca obiect constatarea nulităţii titlului emis pentru o suprafaţă de teren, atribuită pârâţilor prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform dispoziţiilor înscrise în Legea nr. 18/1991, este principală, deoarece dezlegarea cererilor de revendicare şi ridicare construcţii atârnă de existenţa sau inexistenţa dreptului pârâţilor la reconstituire pentru terenul înscris în titlul de proprietate.
De aceea, competenţa de soluţionare a căilor de atac împotriva hotărârii pronunţată de judecătorie se stabileşte în raport cu art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, care dispune „Hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel".
Sintagma „în materia fondului funciar" se circumscrie reglementărilor legale care privesc fondul funciar, iar legea de bază în această materie este Legea nr. 18/1991.
Dispoziţiile înscrise în art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 se aplică atât hotărârilor judecătoreşti date în urma plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor judeţene sau ordinului prefectului, cât şi hotărârilor date în urma unor acţiuni de drept comun privind constituirea, reconstituirea dreptului de proprietate sau constatarea nulităţii titlului, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991.
În cazul cererilor care au ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate emis, în condiţiile Legii nr. 18/1991, dreptul la acţiune aparţine tuturor persoanelor care justifică un interes legitim, categorie în care intră persoanele care pretind că prin titlul de proprietate, presupus nul, le-a fost încălcat dreptul de proprietate recunoscut prin lege.
De aceea, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze aceste cereri, expresia „în materia fondului funciar" nu se raportează numai la acţiunile formulate de beneficiarul titlului, cum se reţine prin hotărârea tribunalului.
Aşa fiind, se stabileşte competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureş, căruia i se trimite dosarul pentru judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureş.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9183/2005. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
