ICCJ. Decizia nr. 1085/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1085
Dosar nr. 12830/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul F.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Municipal Constanţa, Ministerul Agriculturii Industriei Alimentare şi Apelor, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, Oficiul Judeţean de cadastru Constanţa, Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială, Oficiul de Pensii pentru Agricultură, Inspectoratul pentru Protecţie Plantelor şi Convenţia Fitosanitară Teritorială, admiterea acţiunii în revendicare a imobilului situat în Constanţa.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 907 din 25 iulie 2003, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate imobilul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Centrul Judeţean de Consultanţă Agricolă Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
La termenul de judecată din 1 martie 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie a solicitat ca, în principal, să se constate că a dobândit calitatea procesuală de apelant-pârât, că declară apel şi, respectiv, aderă la apelul formulat de pârâţi, iar în subsidiar, că, în conformitate cu prevederile art. 49 C. proc. civ., formulează cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul apelanţilor.
Curtea de Apel Constanţa, prin Încheierea pronunţată la 5 iulie 2004 în dosar nr. 1289/2003.
În baza art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004 a înaintat Curţii Constituţionale, spre soluţionare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
În baza art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a suspendat judecata apelurilor formulate de pârâţii Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Centrul judeţean de Consultanţă Agricolă Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 907 din 25 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru aceasta, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate reglementate de art. 23 din Legea nr. 47/1992 modificată şi completată de Legea nr. 232/2004, întrucât dispoziţiile art. 1 respectiv art. 2 lit. h), nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară, iar excepţia are caracter pertinent.
S-a apreciat totodată că excepţia este neîntemeiată faţă de textele din Constituţie invocate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Parchetul Naţional Anticorupţie, susţinând că:
- instanţa trebuia mai întâi să se pronunţe asupra excepţiei invocate privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, a celei privind lipsa calităţii procesuale pasive;
- excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are relevanţă asupra obiectului cauzei fiind inadmisibilă în conformitate cu dispoziţiile art. 23 pct. 6 din Legea nr. 47/1992.
Intimatul-reclamant F.C.M. a invocat în apărare excepţiile de inadmisibilitate a recursului declarat în temeiul prevederilor art. 299 alin. (1) raportat la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., de tardivitate a acestuia, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, şi de nulitate a recursului, întrucât nu s-a precizat temeiul legal, respectiv care anume din motivele de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., sunt invocate.
Recursul este inadmisibil, potrivit celor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel sunt supuse recursului, iar în conformitate cu prevederile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, rezultând de aici că, pentru această ultimă ipoteză, astfel de încheieri sunt supuse căii de atac corespunzătoare, respectiv recursului.
Dar, norma procedurală menţionată, este normă cu caracter general aplicabilă în această materie, potrivit codului de procedură civilă ca lege generală.
De la norma generală pot exista însă, stabilite prin legi speciale, norme derogatorii, inclusiv de ordin procedural, fiind de principiu că, ori de câte ori pentru o anumită materie există o reglementare specială, aceasta se aplică în locul reglementării generale, pentru că tocmai acesta a fost rostul edictării ei.
Or, în speţă, suntem tocmai într-o asemenea ipoteză, în sensul că, potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, modificată prin Legea nr. 232/2004, dacă excepţia (de neconstituţionalitate) este inadmisibilă, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheiere care poate fi atacată cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Prin această dispoziţie, prevăzută în legea menţionată, ne aflăm deci în prezenţa unei norme speciale, de ordin procedural, potrivit căreia, în această materie, numai încheierea prin care a fost respinsă cererea este supusă recursului, nu şi încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională şi, corespunzător, a fost suspendată judecata apelului.
Aşa fiind, recursul declarat împotriva unei asemenea hotărâri apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, celelalte chestiuni invocate, rămânând, aici, fără semnificaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Parchetul Naţional Anticorupţie împotriva încheierii din 5 iulie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1044/2005. Civil → |
|---|
