ICCJ. Decizia nr. 110/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 110
Dosar nr. 7094/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta B.M. şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea geamurilor unui tractor şi a vopsitului capotei.
În motivarea acţiunii se arată că pârâta a aruncat cu pietre în timp ce conducea tractorul provocându-i distrugerile arătate.
Pe parcursul procesului reclamantul şi-a majorat pretenţiile la suma de 4.368.962 lei.
Acţiunea a fost timbrată cu 200.000 lei taxă judiciară de timbru şi 5.000 lei timbru judiciar.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 3443 din 24 octombrie 2003 a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000.000 lei despăgubiri şi 205.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel, ce a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 337 din 11 februarie 2004.
Instanţa a reţinut că apelantul-reclamant, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a timbra apelul, acesta nu s-a conformat fiind astfel aplicabile dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat prezentul recurs.
Se susţine că nu a fost citat la curtea de apel pentru a putea achita taxa judiciară de timbru.
Recursul se priveşte ca nefondat.
În dosarul curţii de apel la fila 4 se află procesul-verbal pentru îndeplinirea procedurii de citare din care rezultă că apelantul-reclamant V.I. a fost legal citat, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru cu precizarea că aceasta reprezintă ½ din „nota de timbraj".
Rezultă deci că reclamantul ştia şi de termen şi de necesitatea de a achita taxa judiciară de timbru. Suma cuvenită putea fi uşor calculată deoarece reclamantul ştia ce sumă a achitat la instanţa de fond, fiind necesar a efectua o operaţie de împărţire.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.C.I. împotriva deciziei nr. 337 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1167/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
