ICCJ. Decizia nr. 1167/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1167
Dosar nr. 7/2005
Şedinţa de la 16 februarie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.G. a chemat în judecată comuna Cocu, judeţul Argeş prin primar şi SC M. SA solicitând obligarea pârâţilor de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 11.300 mp ce făcea parte din trupul de teren în suprafaţă de 15.430 mp situat în intravilanul localităţii Cocu, judeţul Argeş cu vecinătăţile precizate în acţiune.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei SC M. SA să sisteze de îndată lucrările de construcţii şi să-şi ridice construcţiile edificate pe terenul menţionat, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să ridice construcţiile pe cheltuiala pârâtei.
A mai solicitat obligarea SC M. SA la câte 5.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând de la data introducerii acţiunii şi până la eliberarea efectivă a terenului.
În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 480, art. 494, art. 1075 şi art. 1077 C. civ.
Ulterior, reclamanta şi-a completat şi precizat acţiunea în sensul că a chemat în judecată şi R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Argeş pentru a fi obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de cca. 500 mp situat în intravilanul satului Crucişoara, comuna Cocu, judeţul Argeş, ocupat cu pilonul de susţinere al radioreleului teren ce face parte din suprafaţa totală de 11.433 mp cu vecinătăţile menţionate şi totodată să-şi ridice construcţiile şi instalaţiile edificate pe acest teren, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să le ridice pe cheltuiala pârâtei.
În fine, reclamanta a solicitat de la pârâta daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere cu începere de la data promovării acţiunii şi până la eliberarea efectivă a terenului.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 936 din 26 februarie 2004 a admis în parte acţiunea precizată şi completată şi a obligat pârâţii Comuna Cocu şi R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Argeş să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei, terenul în suprafaţă de 10.952 mp situat în intravilanul comunei Cocu, sat Crucişoara, judeţul Argeş cu vecinătăţile precizate în dispozitiv.
A respins acţiunea faţă de pârâta SC M. SA.
A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Argeş la ridicarea construcţiilor şi instalaţiilor şi la plata daunelor cominatorii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1279/A din 11 iunie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Argeş, împotriva sentinţei civile nr. 936 din 26 februarie 2004 a Judecătoriei Piteşti în favoarea Tribunalului Argeş. Instanţa a reţinut că întrucât hotărârea atacată cu apel a fost pronunţată într-un litigiu de fond funciar, în cauză erau incidente dispoziţiile art. III din Legea nr. 195 publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă care statuează că hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă, în materia fondului funciar, sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel. De asemenea se precizează că apelurile aflate pe rol la curţile de apel la data intrării în vigoare a legii se trimit la tribunale.
Astfel fiind, s-a conchis că în speţă apelul urma a fi soluţionat de tribunal.
La rândul său, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia nr. 486 din 28 septembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Argeş, împotriva sentinţei civile nr. 936 din 26 februarie 2004 a Judecătoriei Piteşti în favoarea Curţii de Apel Piteşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În motivarea soluţiei tribunalul a învederat că asimilarea mijloacelor de apărare a fondului funciar cu însăşi noţiunea de „fond funciar" ar însemna a da o altă definiţie acţiunii în revendicare şi a înlăturat caracterul de lege specială a Legii nr. 18/1991
Or, acţiunea în revendicare reprezintă un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, iar art. 60 şi art. 63 din Legea nr. 18/1991 statuează în mod expres că în apărarea dreptului de proprietate, inclusiv în cazul în care se solicită anularea unor operaţiuni sau acte juridice, nu pot fi folosite decât acţiunile de drept comun, petitorii sau posesorii, şi nu procedura prevăzută de legea specială.
Cum în speţă acţiunea reclamantei are ca obiect revendicarea unui imobil, teren, litigiul excede prevederile art. III din Legea nr. 195/2004 şi în consecinţă soluţionarea apelului revenea Curţii de Apel Piteşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă creat conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. urmează a decide că instanţa competentă să judece apelul este Curtea de Apel Piteşti.
În adevăr, faţă de pretenţiile formulate de reclamantă prin acţiune, respectiv revendicarea unei suprafeţe de teren de 11.300 mp, apare cu evidenţa că aceasta a înţeles să-şi apere dreptul de proprietate pe care a pretins că îl are asupra bunului în litigiu în contradictoriu cu cei ce a apreciat că i l-au încălcat.
Aşadar, ne aflăm în prezenta unei acţiuni reale, petitorii, ce pune în discuţie însuşi dreptul de proprietate, cu alte cuvinte, o acţiune de drept comun ce face parte dintre mijloacele juridice de apărare a dreptului de proprietate.
Împrejurarea că obiectul pretenţiilor îl constituie o suprafaţă de teren intravilan, nu este de natură a conduce la concluzia că litigiul intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991 cât timp nu se încadra în dispoziţiile art. 53 şi următoarele din lege care stabilesc categoriile de cauze ce derivă din aplicarea Legii nr. 18/1991 şi între care nu figurează şi cel din speţă.
Faţă de cele ce preced, greşit, curtea de apel a făcut aplicarea art. III din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta R. SA în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2005. Civil | CSJ. Decizia nr. 269/2005. Civil → |
|---|
