ICCJ. Decizia nr. 3864/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3864
Dosar nr. 749/64/2005
Şedinţa publică din 14 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 2014/2005, reclamantul O.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.C.F., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 45.000 Euro reprezentând debit ce urmează a fi calculat şi achitat la cursul valutar de la data plăţii efective şi a sumei de 16.353.417.600 lei penalităţi de întârziere calculate de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 C. civ.
Prin sentinţa civila nr. 57/S din 3 aprilie 2006 Tribunalul Braşov a admis acţiunea reclamantului si, in consecinţa:
- a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 45.000 Euro reprezentând împrumut nerestituit sau contravaloarea acestuia in lei, la data plaţii şi suma de 16.353.417.600 lei vechi, reprezentând penalităţi de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 27 noiembrie 2002 si până la data introducerii cererii de chemare in judecata, 26 noiembrie 2005, ce urmează a fi calculate până la data plaţii efective;
- a fost obligat paratul sa plătească reclamantului suma de 28.513 lei noi reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin înscrisul denumit „chitanţa" datat 26 octombrie 2002 paratul C.C.F. a împrumutat de la reclamant suma de 45.000 Euro cu obligaţia de restituire la data de 27 noiembrie 2002, iar în caz contrar s-a obligat la plata unor penalităţi de 1 % pe zi de întârziere. Coroborând prevederile art. 1177 alin. (1), art. 1548, art. 1091 şi art. 969 alin. (1) C. civ. cu dispoziţiile art. 225 C. proc. civ., instanţa a admis acţiunea astfel cum a fost formulata.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului şi pe fond desfiinţarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, cu motivarea că sentinţa i-a fost comunicata odată cu somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc la data de 23 octombrie 2006, motiv pentru care considera ca in cauza ar fi incidente dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. sau ale art. 102 coroborate cu art. 284 C. proc. civ.
Prin motivele de apel pârâtul a mai arătat că citarea sa a fost realizata pe parcursul judecării in fata primei instanţe la o alta adresa decât cea la care locuia efectiv si pe care reclamantul o cunoştea, ea reieşind si din chitanţa depusa la dosar, act pe baza căruia s-a pronunţat instanţa.
Prin Decizia civilă nr. 260 din 29 noiembrie 2006 Curtea de Apel Braşov a respins cererea de repunere în termen formulată de apelantul C.C.F.
Totodată, a admis apelul declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 57/S din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare in fond, aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac că apelul a fost declarat în termenul legal de 15 zile , motiv pentru care s-a respins cererea.
La analizarea apelului instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. motivat de faptul că, potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea pârtii, afară numai daca legea nu dispune altfel, nefiind în situaţie in care s-ar putea soluţiona cauza fără citarea pârtilor.
Nemulţumit fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, reclamantul O.I. a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 14 februarie 2007, sub nr. 749/64/2006, critica privind următoarele aspecte:
Instanţa de apel a ignorat cererea de amânare a cauzei formulată de reclamant pentru angajarea unui apărător şi pregătirea apărării; nu a analizat cu atenţie cererea de recuzare, soluţia acesteia fiind pronunţată în aceeaşi zi, iar pe de altă parte, arată că taxa de timbru nu a existat la dosar în momentul dezbaterilor ci a fost depusă după ce instanţa a rămas în pronunţare.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că hotărârea recurată, respectiv Decizia nr.260 Ap a Curţii de Apel Braşov, a fost pronunţată la data de 29 noiembrie 2006.
La dezbateri a răspuns pentru apelantul-pârât C.F.F., apărătorul ales al acestuia G.G., care a precizat că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, lipsă fiind intimatul-reclamant, astfel cum s-a menţionat la fila 40, dosar apel.
Faţă de motivul invocat în recurs cu privire la nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, în sensul că aceasta nu a ţinut cont de cererea de amânare a cauzei, Înalta Curte, îl priveşte ca nefondat, faţă de împrejurarea că la data când s-a dat cuvântul în dezbaterea apelului nu exista o asemenea cerere ataşată la dosar.
Că este aşa, o confirmă procesul-verbal încheiat la data de 4 decembrie 2006 din care rezultă că cererea de amânare a cauzei formulată de O.I. a fost ataşată din eroare la un alt dosar.
Cu privire la cererea de recuzare soluţionată la data de 30 noiembrie 2006, de soluţionarea căreia este nemulţumit recurentul-reclamant, este de observat că aceasta a fost depusă la cabinetul preşedintelui în ziua de 29 noiembrie 2006 orele 1615, după soluţionarea cauzei, primind termen de judecată imediat a doua zi, 30 noiembrie 2006, astfel că nici acest motiv nu poate fi primit ca fondat.
Nici critica privind lipsa timbrajului nu este fondată având în vedere că la fila 6 dosar apel se află dovada achitării taxei legale de timbru datorată de apelantul-pârât C.F.F.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 260 Ap A din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9123/2005. Civil → |
|---|
