ICCJ. Decizia nr. 3930/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3930
Dosar nr. 2324/2005
Şedinţa de la 12 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1083 din 20 februarie 2004, Judecătoria Oradea a admis acţiunea formulată de reclamanta S.I., în contradictoriu cu pârâtele S.F. şi SC A. SA Cauaceu şi a fost obligată pârâta S.F. să plătească reclamantei sumele de 350.000 lei şi contravaloarea a 35 kg mere, reprezentând arenda pentru suprafaţa de 0,14 ha teren pe anul 2001, reactualizate la data plăţii şi sumele de 378.000 lei şi contravaloarea a 35 kg mere, reprezentând arenda pe anul 2002 pentru aceeaşi suprafaţă de teren, de asemenea actualizată la data plăţii.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A. SA Cauaceu şi a fost obligată pârâta S.F. să plătească reclamantei suma de 440.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâta SC A. SA Cauaceu s-a încheiat un contract pentru o durată de 3 ani, care priveşte suprafaţa de 0,80 ha teren. Prin acest contract reclamanta s-a obligat să-i asigure pârâtei arendaşe folosinţa terenului, în schimbul echivalentului a 1500 kg grâu la preţul pieţei, la data recoltării grâului şi 250 kg mere, echivalentul a 1500 kg grâu. Aşadar plata arendei este mixtă.
Reţine instanţa de fond, că acest contract priveşte terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul reclamantei şi al pârâtei S.F., iar din actele depuse la dosar rezultă că în anii 2001 şi 2002 reclamantei i-a fost acordată arenda în bani şi natură pentru suprafaţa de 0,44 ha teren iar pârâtei S.F. pentru suprafaţa de 0,36 ha teren. Întrucât din suprafaţa de 0,80 ha arendată, reclamantei i s-a reconstituit dreptul pentru suprafaţa de 0,60 ha teren, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, pârâta S.F. trebuie să-i plătească reclamantei arenda (bani şi contravaloarea cantităţii de 35 kg mere) corespunzătoare suprafeţei de 0,14 ha teren, pentru anii 2001 şi 2002.
Se mai reţine, că acţiunea se respinge în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Cauaceu, deoarece contractul de arendare este încheiat doar pe o durată de 3 ani, începând cu anul 1999, iar pe viitor părţile pot stabili obligaţiile reciproce printr-un nou contract de arendare.
Cu adresa nr. 701/03 din 15 aprilie 2004, Judecătoria Oradea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împreună cu recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri.
La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul a fost înregistrat la nr. 24.855 din 19 aprilie 2004, însă conform art. II din Legea nr. 195/2004 cauza a fost scoasă de pe rol şi trimisă Tribunalului Bihor, spre soluţionare.
Primind dosarul, Tribunalul Bihor a înregistrat cauza la nr. 4778/2004, conform rezoluţiei „se formează dosar recurs”, iar prin decizia civilă nr. 512/A din 29 septembrie 2004 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de reclamantă în favoarea Curţii de Apel Oradea.
S-a reţinut că, potrivit art. 725 alin. (4) C. proc. civ., hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, iar din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 58/2003, rezultă că sunt supuse recursului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Întrucât prezenta cauză, pe lângă cererea privind pretenţiile formulate de reclamantă, vizează şi executarea corectă a contractului de arendă pe viitor, această cerere nu se încadrează în situaţiile prevăzute de textul citat. De aceea, calea de atac folosită de parte este apel, care nu intră în competenţa de soluţionare a tribunalului.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 18/A din 11 ianuarie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Bihor şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului.
Curtea de apel a reţinut, că reclamanta a cerut, prin acţiune, ca pârâtele să fie obligate în solidar la plata arendei, în valoare actualizată, pentru suprafaţa de 0,20 ha teren livadă pentru anii 2001 şi 2002, precum şi obligarea pârâtei SC A. SA Cauaceu ca pe viitor să facă plata corectă a arendei pentru această suprafaţă de teren. Se reţine, că din modul de formulare a cererii rezultă că obiectul acţiunii, inclusiv al doilea capăt de cerere, îl constituie plata unei sume de bani de până la 200.000.000 lei.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2821 C. proc. civ., în forma sa din momentul pronunţării hotărârii atacate, nu erau supuse apelului hotărârile date în cererile privind obligaţia de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.
Sintagma „cereri privind obligaţia de plată a unei sume de bani” se referă la toate acţiunile privitoare la obligaţia de plată a unei sume de bani, indiferent de modul de formulare a acţiunii.
Acţiunea formulată de reclamanta S.I., prin care se cere ca pârâtele să fie obligate la plata arendei şi în plus pârâta SC A. SA Cauaceu să fie obligată pe viitor să facă plata corectă a arendei pe seama reclamantei, se circumscrie cererilor prevăzute de art. 2821 C. proc. civ.
De aceea, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este supusă numai recursului, iar, potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., competent să soluţioneze recursul este Tribunalul Bihor ca instanţă imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pentru considerentele expuse, se va stabili competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1083 din 22 februarie 2004 a Judecătoriei Oradea, în favoarea TRIBUNALULUI BIHOR.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4030/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
