ICCJ. Decizia nr. 4496/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4496Dosar nr. 2710/2005
Şedinţa publică din 27 mai 200.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 27 mai 2004, Judecătoria Aleşd, judeţul Bihor a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta M.F. împotriva pârâţilor M.T. şi M.M. având ca obiect partaj succesoral şi a admis în parte şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.T. A constatat deschisă succesiunea defunctului M.T. senior, decedat la 11 martie 1998. A constatat calitatea părţilor de moştenitori, cotele succesorale şi masa succesorală şi a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea de loturi, conform dispozitivului sentinţei.
Împotriva hotărârii judecătoreşti a formulat ape pârâtul M.T., iar Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin încheierea din 11 noiembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Bihor în conformitate cu dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 493/2004 privind aplicarea OUG nr. 65/2004 de modificare a Codului de procedură civilă.
Fiind astfel sesizat, Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin Decizia nr. 18/A din 19 ianuarie 2005 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Oradea şi constatând conflict negativ de competenţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa printr-un regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a avut în vedere prevederile art. 2 alin. (2)-(3) din Legea nr. 493/2004 coroborate cu pct. 2 din OUG nr. 65/2004 şi prevederile art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Examinând conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. se constată următoarele:
Conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 „tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect care o valoare de peste un miliard lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară".
Conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ., modificat prin aceeaşi ordonanţă „tribunalele judecă ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă; în cazurile de divorţ; în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului" etc.
Conform art. II alin. (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 privind aplicarea OUG nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă „în cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă"…
Din interpretarea textelor de lege citate, astfel cum ele au fost modificate prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, rezultă aşadar că în materie de împărţeală judiciară (cum este şi cazul în speţă), competenţa aparţine în primă instanţă judecătoriei, soluţionarea apelului formulat împotriva hotărârii pronunţată de judecătorie fiind în competenţa tribunalului.
Cum, potrivit alin. (2) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 „căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă", (respectiv 65/2004) şi cum, potrivit alin. (3) din aceeaşi lege apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 493 din 10 noiembrie 2004, se trimit la tribunale, în mod corect Curtea de Apel Oradea a făcut aplicarea acestor din urmă prevederi legale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului la Tribunalul Bihor.
Drept urmare, pentru considerentele arătate, Curtea urmează a stabili competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a apelului formulat de pârâtul M.T. împotriva sentinţei civile nr. 310 din 27 mai 2004 a Judecătoriei Aleşd judeţul Bihor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4510/2005. Civil → |
|---|
