ICCJ. Decizia nr. 4651/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4651
Dosar nr. 9717/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 26 mai 2003 reclamanţii G.C. şi G.N. au chemat în judecată pe pârâtul P.P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate vânzarea suprafeţei de 192 mp teren situată în municipiul Fălticeni cu vecinătăţile strada M.S., A.C., P.P. şi G.C. şi N.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat, că au cumpărat suprafaţa de 192 mp teren de la pârât, căruia i-a achitat preţul de 1.920.000 lei, consimţământul părţilor fiind dat în faţa executorului judecătoresc G.M. şi a poliţistului D.M. şi materializat printr-un proces verbal.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Fălticeni prin sentinţa civilă nr. 1539 din 14 octombrie 2003 a admis acţiunea civilă pentru constatarea vânzării formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul, şi în consecinţă, a constatat că pârâtul P.P. a vândut reclamanţilor G.C. şi G.N. suprafaţa de 192 mp teren situat pe raza municipiului Fălticeni, la preţul de 1.920.000 lei.
În dispozitivul sentinţei s-a menţionat, că aceasta ţine loc de contract de vânzare-cumpărare.
Judecătoria a reţinut că, în baza proceselor-verbale încheiate la 24 mai 1996 şi respectiv, 2 iulie 1996 de executorul judecătoresc în prezenţa lui G.C. şi G.N. cu ocazia executării deciziei civile nr. 1902/1995 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-au ridicat o serie de construcţii amplasate pe terenul pârâtului cu excepţia unui beci şi a unei magazii edificate pe 192 mp teren, suprafaţă cu privire la care părţile s-au înţeles, să rămână în proprietatea reclamantului, care a achitat pârâtului suma totală de 1.920.000 lei.
Moştenitorii pârâtului P.P. decedat la 21 noiembrie 2003 şi anume P.M. soţie supravieţuitoare, C.M., fiică şi P.G., fiu au formulat apel împotriva sentinţei arătând că suprafaţa de teren în litigiu le-a fost atribuită reclamanţilor prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Curtea de Apel Suceava a admis apelul prin Decizia nr. 823 din 30 martie 2004. În consecinţă a schimbat sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor G.C. şi N.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că ulterior încheierii de către executorul judecătoresc a proceselor-verbale din 24 mai 1996, 2 iulie 1996 şi 30 octombrie 1996 în care s-a consemnat încasarea sumei de 1.920.000 lei pentru terenul în suprafaţă de 192 mp aferent unui beci şi respectiv unei magazii, precum şi acordul cu cedarea suprafeţei şi transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18//1991 a întocmit documentaţia necesară constituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 600 mp teren în care sunt incluşi şi cei 192 mp eliberându-se de Comisia judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, titlul de proprietate nr. 1410 din 20 ianuarie 1997.
Din analiza raportului de expertiză şi a planurilor de situaţie anexe întocmite de expertul P.O. în dosarul nr. 3690/2001 al Tribunalului Suceava în care s-a pronunţat Decizia nr. 156 din 24 ianuarie 2002 rezultând că suprafaţa de 269 mp pe care sunt amplasate construcţii, este identică cu parcela 5 colorată în galben şi cu prinsă între aliniamentele 16–22-23-24-25-30-15-16 din planul de situaţie, instanţa a tras concluzia, că suprafaţa de 600 mp pentru care reclamanţii G.C. şi N. deţin titlul de proprietate nr. 1410/1997 include şi terenul aferent beciului şi magaziei.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Au susţinut în esenţă că li s-a încălcat dreptul de apărare prin respingerea cererii de amânarea judecăţii pentru angajarea unui apărător, consemnându-se în decizie împrejurări necorespunzătoare realităţii şi că, instanţa nu a pus în discuţia părţilor posibilitatea administrării unui probatoriu suplimentar pentru stabilirea situaţiei reale.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Aşa după cum s-a menţionat mai sus, curtea de apel a respins acţiunea reclamanţilor considerând că suprafaţa de teren ce face obiectul convenţiei părţilor, este inclusă în titlul de proprietate emis reclamanţilor în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 600 mp, pe baza unui raport de expertiză tehnică-judiciară întocmit într-o altă cauză, fără a administra probe pentru identificarea cu exactitate a celor 192 mp în planul de situaţie şi pentru a stabili cu certitudine dacă sunt sau nu incluşi în cei 600 mp teren, deci a pronunţat hotărârea cu încălcarea principiului stabilit în art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care guvernează procesul civil.
Pentru identificarea suprafeţei de 129 mp a cărei înstrăinare a făcut obiectul înţelegerii dintre reclamantul G.C. şi P.P. (autorul intimaţilor-pârâţi) se impune completarea probatoriului chiar cu o expertiză topo, urmând să se stabilească vecinătăţile precum şi toate elementele necesare emiterii hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În consecinţă, recursul se va admite, Decizia pronunţată se va casa, iar cauza se va trimite aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.C. şi G.N. împotriva deciziei nr. 823 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, pe care o casează şi trimite cauza acestei instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4759/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4652/2005. Civil → |
|---|
