ICCJ. Decizia nr. 4630/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4630
Dosar nr.7596/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 iulie 2003 reclamanţii N.G. şi N.E. au chemat în judecată pe pârâţii T.M.M. şi T.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea lor din apartamentul nr. 28 situat în Bucureşti, precum şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.000.000.lei reprezentând chiria pentru perioada ianuarie 2003- iunie 2003.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că la data de 12 martie 2003 au încheiat cu pârâţii un contract de închiriere, înregistrat la Administraţia Financiară sub nr. 95380, locaţiunea având durata de 6 luni, între 1 ianuarie–30 ianuarie 2003. Reclamanţii au notificat pe pârâţi că nu înţeleg să mai prelungească contractul de închiriere, pârâţii refuzând să părăsească imobilul şi să plătească chiria convenită de 1.000.000.lei/lunar.
La data de 2 august 2003 a decedat reclamantul N.G., acţiunea fiind continuată de moştenitoarea acestuia, reclamanta N.E.
Prin sentinţa civilă nr. 5955 din 5 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a admis acţiunea, a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamantei N.E. şi a obligat pe pârâţi la 6.000.000. lei cu titlu de chirie pentru perioada ianuarie–iunie 2003 şi la 616.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 179 din 10 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâţi, a anulat sentinţa sub cuvânt că instanţa de fond a judecat procesul cu lipsă de procedură şi evocând fondul, a admis acţiunea, şi a pronunţat aceeaşi soluţie ca şi Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs pârâţii T.M.M. şi T.C. care au susţinut că instanţele şi soluţionate greşit raporturile juridice dintre părţi, deoarece: în afară de contractul de închiriere, între părţi s-a încheiat şi un alt contract prin care reclamanţii au fost de acord să vândă pârâţilor apartamentul închiriat contra unui preţ de 25.000. dolari SUA, din care pârâţii au plătit un avans de 2000 dolari SUA; reclamanţii s-au răzgândit întrucât au găsit un alt cumpărător care a oferit 30.000. dolari SUA, preţ cu care pârâţii nu au fost de acord; cum pârâţii au plătit suma de 2000 dolari SUA, ea trebuie dedusă din cuantumul chiriei, recurenţii neputând fi evacuaţi pentru acest motiv.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, odată cu contractul de închiriere, între reclamanţii N.G. şi N.E. şi pârâtul T.C. s-a încheiat un „contract de promisiune bilaterală de vânzare–cumpărare" prin care reclamanţii au promis să vândă pârâtului apartamentul nr. 28 situat în Bucureşti, pentru un preţ de 25.000 dolari SUA. La data încheierii promisiunii de vânzare–cumpărare, pârâtul a plătit un avans de 2430 dolari SUA, iar părţile au convenit în promisiunea de vânzare ca în situaţia în care contractul de vânzare–cumpărare nu va fi încheia, promitenţii–vânzători vor datora de două ori suma reprezentând avans, iar promitentul–cumpărător urma să piardă suma achitată ca titlu de avans.
Dacă totuşi este cert că vânzarea–cumpărarea apartamentului nu s-a realizat, în schimb, pârâtul nu a administrat nici o probă din care să rezultă că vina în încheierea contractului de vânzare–cumpărare au avut-o promitenţii–vânzători, adică reclamanţii. În aceste condiţii, potrivit convenţiei părţilor, recurentul–pârât a pierdut suma de bani achitată, cu titlu de avans din preţ, astfel că el, împreună cu recurenta–pârâtă, sunt datori să plătească chiria pentru perioada de şase luni cât au folosit apartamentul.
Cum termenul pentru care s-a închiriat imobilul a expirat, iar proprietarii bunului, prin notificarea adresată locatarilor, şi-au exprimat neechivoc voinţa de a nu mai prelungi locaţiunea, în mod legal instanţa a dispus evacuarea pârâţilor.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâţii T.M.M. şi T.C. împotriva deciziei civile nr. 179 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4652/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4576/2005. Civil → |
|---|
