ICCJ. Decizia nr. 4823/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4823
Dosar nr. 3104/2005
Şedinţa din Camera de consiliu de la 3 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub nr. 889/2004, M.O. a chemat în judecată pe pârâtul M.A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8141 dolari SUA şi 5870 Euro sau echivalentul acestor sume în lei, la cursul B.N.R. din data plăţii reprezentând împrumut nerestituit precum şi a sumei de 146 dolari australieni, la cursul B.N.R., reprezentând cheltuieli pentru predarea împrumutului.
Prin sentinţa nr. 141 bis/2004 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie invocată de pârâtul A.M., iar pe fond acţiunea acesteia a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta în calitate de mandatară a soţului său O.T., a predat pârâtului diferite sume de bani, aspect recunoscut de acesta la interogator dar că natura raporturilor contractuale între O.T. şi A.M., în care sunt implicate aceste sume nu au fost cert stabilite, în timp ce reclamanta, în calitate de mandatară, nu poate acţiona decât în cadrul conferit de art. 1537 C. civ.
Fiind terţ faţă de raportul contractual dintre O.T. şi A.M., reclamanta nu are legitimarea de a solicita restituirea sumei de bani plătită în calitate de mandatară.
Prin încheierea nr. 140 A din 20 decembrie 2004 pronunţată în camera de consiliu, Curtea de Apel Alba Iulia şi-a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Alba, reţinând în raport de obiectul litigiului că în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 18 noiembrie 2004.
La rândul său Tribunalul Alba, prin Decizia nr. 37 A din 8 februarie 2005 şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei nr. 1415 bis/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, reţinând în raport de data investirii instanţei şi a pronunţării sentinţei, 25 mai 2004, că în cauză sunt incidente dispoziţiunile Legii nr. 195/2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003 potrivit cărora hotărârea pronunţată este supusă căii de atac a apelului şi recursului.
În temeiul art. 21 C. proc. civ. coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ. cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
La data investirii instanţei, Judecătoria Alba Iulia, 16 februarie 2004, obiectul acţiunii în pretenţii se ridică la suma de 504.492.812 lei rezultată din convertirea valutei în lei la cursul B.N.R. În raport de această valoare, stabilită de reclamantă prin acţiune s-a stabilit şi taxa de timbru.
Sentinţa nr. 1415 bis a fost pronunţată de Judecătoria Alba Iulia la data de 25 mai 2004, anterior modificării aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiunilor art. 2 pct. b C. proc. civ. modificat prin art. I pct. 1 lit. b) din OUG nr. 58/2003 rezultă că procesele civile a căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei sunt în competenţa judecătoriei.
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din OUG nr. 58/2003, hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la Curtea de apel şi recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Raportat la data pronunţării sentinţei nr. 1415 bis, aceea de 25 mai 2004 coroborat cu principiul instituit de art. 725 alin. (2) C. proc. civ. este evident că sentinţa este supusă căilor de atac ale apelului şi recursului şi că modificările aduse art. 2821 C. proc. civ. prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 care înlătură calea de atac a apelului pentru litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard nu sunt incidente, aşa cum greşit a stabilit Curtea de Apel Alba Iulia, chiar dacă sentinţa a fost pronunţată în aceeaşi dată cu apariţia Legii nr. 195/2004, deoarece intrarea sa în vigoare şi deci efectele sale se produc potrivit art. 78 din Constituţie la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, deci ulterior pronunţării sentinţei.
În considerarea succesiunii demersului procesual şi legislaţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie concluzionează că sentinţa nr. 1415 bis/2004 fiind supusă şi căii de atac a apelului nu numai a recursului, competenţa de soluţionare a apelului revine Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de M.O. împotriva sentinţei nr. 1415 bis din 25 mai 2004 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4915/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4822/2005. Civil → |
|---|
