ICCJ. Decizia nr. 5267/2005. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5267
Dosar nr. 35405/3/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 1 iunie 2005, reclamanta B.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la :
- restituirea valorilor confiscate, respectiv sumele de 1.050 dolari SUA şi 16.000 lei, plus dobânda legală aferentă perioadei decembrie 1962-2005;
- daune reparatorii de 21.600 lei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, corespunzător salariului neîncasat pe timpul detenţiei consecutive condamnării pe nedrept;
- daune morale de un miliard de lei.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 504-506 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., reclamanta a susţinut că:
- prin sentinţa penală nr. 87 din 10 ianuarie 1963, Tribunalul Popular al Raionului V. I. Lenin l-a condamnat pe inculpatul Z.I., tatăl ei, la 3 ani închisoare (pedeapsă graţiată cu ½) şi confiscarea parţială a averii (inclusiv a unor obligaţiuni C.E.C. în valoare de 16.000 lei) pentru infracţiunea prevăzută de art. 268 lit. a) C. pen. anterior şi a dispus confiscarea specială, între altele, a sumei de 1050 dolari SUA;
- sentinţa de condamnare, confirmată de instanţa superioară, a fost atacată cu recurs în anulare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-secţia penală, prin Decizia nr. 5707 din 3 noiembrie 2004, a admis acest ultim recurs, a casat cele două hotărâri precedente, l-a achitat pe inculpat şi a înlăturat măsura de siguranţă a confiscării speciale, precum şi pedeapsa complimentară a confiscării parţiale a averii.
- inculpatul a executat din pedeapsa pe nedrept aplicată un an şi 6 luni închisoare, în detenţie a suferit comoţie cerebrală şi preinfarct, la punerea în libertate era grav bolnav, iar ulterior, a fost imobilizat la pat timp de 10 ani;
- în perioada detenţiei tatălui său, deşi avea vârsta de 16 ani şi era elevă, a fost nevoită să-şi întreţină mama neîncadrată în muncă şi care s-a îmbolnăvit.
La 29 septembrie 2005, reclamanta şi-a majorat cuantumul pretenţiilor la 5.925.397.550 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1204 din 28 octombrie 2005, a disjuns primul capăt de cerere (având ca obiect restituirea sumelor de 1050 dolari SUA şi 16.000 lei), cu privire la care şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Totodată, tribunalul a continuat judecata celorlalte capete de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite tatălui reclamante şi a daunelor morale.
Ulterior, reclamanta şi-a modificat succesiv cuantumul pretenţiilor, solicitând daune morale de 1.500.000.000 lei şi drepturi salariale de 370.000.000 lei (la 10 martie 2006) şi 15. 713 dolari SUA (la 16 iunie 2006).
Acelaşi tribunal, prin sentinţa nr. 889 din 30 iunie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active în referire la capătul de cerere privitor la daunele morale, precum şi acţiunea, în parte, obligându-l pe pârât la daune materiale corespunzătoare echivalentului în lei (la cursul B.N.R. din ziua plăţii) al sumei de 2370 dolari SUA.
S-a reţinut că:
- reclamanta nu are legitimare procesuală activă în privinţa daunelor morale cuvenite tatălui său deoarece a pornit acţiunea după decesul acestuia, iar dreptul la repararea prejudiciului moral este personal şi netransmisibil, stingându-se la încetarea capacităţii de folosinţă a titularului;
- pretenţiile referitoare la daunele morale cuvenite reclamantei nu au fost dovedite;
- potrivit datelor din carnetul de muncă şi relaţiilor comunicate de Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele, în cele 18 luni de detenţie, tatăl reclamantei, care era medic stomatolog, ar fi primit un salariu de 790 lei/lunar, deci în total 14.220 lei, iar valoarea actualizată a acestei sume se ridică în prezent la 2370 dolari SUA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 114 din 21 februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă şi a desfiinţat parţial sentinţa, cu trimiterea spre rejudecare a capătului de cerere privitor la daunele morale.
Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi pârât.
S-a reţinut că:
- prima instanţă a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, astfel că, sub acest aspect, criticile formulate de toţi apelanţii sunt nefondate;
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost însă greşit admisă deoarece reclamanta solicită daune morale pentru suferinţele care i-au fost pricinuite de condamnarea nedreaptă a tatălui ei, şi, fiind succesoarea acestuia, are legitimare procesuală în temeiul art. 504-506 C. proc. pen.
Reclamanta şi pârâtul au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, admiterea propriului apel şi schimbarea sentinţei, în sensul majorării daunelor materiale la 2370 dolari SUA şi acordării cheltuielilor de judecată, respectiv repingerii acţiunii în totalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut seama de coeficientul indicat de B.N.R. pentru actualizarea (în dolari SUA) drepturilor salariale şi nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată efectuate la tribunal şi curtea de apel.
La rândul său, recurentul pârât şi-a motivat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că:
- reclamanta nu are calitate procesuală activă deoarece nu a făcut dovada că se afla în întreţinerea persoanei condamnate pe nedrept, aşa cum prevede art. 506 C. proc. pen.;
- instanţa intermediară i-a respins greşit criticile referitoare la nedovedirea daunelor materiale.
Ambele recursuri sunt nefondate deoarece:
- susţinerile reclamantei referitoare la cuantumul daunelor materiale, ca şi criticile formulate de pârât cu privire la pretinsa nedovedire a aceloraşi daune presupun reaprecierea materialului probator, deci nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.;
- procesul nu s-a finalizat la curtea de apel, iar reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată la instanţa intermediară şi nici nu a criticat sentinţa sub aspectul omisiunii acordării unor asemenea cheltuieli.
- la data condamnării pe nedrept a tatălui său reclamanta era minoră şi se afla în întreţinerea acestuia din urmă, îndeplinind astfel cerinţa prevăzută de art. 506 alin. (1) C. proc. pen.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B.S. şi pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 114/A din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5996/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 443/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
