ICCJ. Decizia nr. 443/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 443
Dosar nr. 27125/2/2005
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. şi P.P. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. 67 din 7 februarie 2005 emisă de A.V.A.S.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin ordonanţa de adjudecare nr. 409 din 11 martie 1944, părinţii lor au devenit proprietarii morii S.A.R. F.C. Roşiorii de Vede, (teren în suprafaţă de 11125 şi construcţii aferente) şi că, ulterior dobândirii, prin contractul de asociere în nume colectiv autentificat sub nr. 8482 din 11 martie 1944, au constituit societatea M.S.
După o funcţionare scurtă de doi ani, au susţinut reclamanţii, moara a luat foc (1946), iar până în anul 1952 terenul a fost folosit de bună credinţă şi în deplină proprietate de către asociaţi.
Au mai menţionat reclamanţii în cuprinsul acţiunii introductive că în anul 1952, F.U. Roşiorii de Vede s-a extins abuziv pe terenul în suprafaţă de 15820 mp al fostei M.S., folosindu-se de acest teren şi de clădirile fostei mori în diferite scopuri (garaj, club de festivităţi, teren de sport, magazii şi alte activităţi). La data de 11 iunie 1948 F.U. Roşiorii de Vede (situată faţă în faţă cu terenul morii, pe strada Republicii, nr. 45, 47, 49 a fost naţionalizată, iar din anul 1952 acesta s-ar fi extins pe terenul din litigiu aparţinând M.S. şi ulterior din acest teren s-ar fi cedat autorităţilor diverse suprafeţe.
De asemenea, reclamanţii au susţinut că prin Decizia nr. 67 din 7 februarie 2005 a A.V.A.S., a fost respinsă în mod neîntemeiat notificarea formulată de reclamanţi, având în vedere că, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate s-a dovedit calitatea de persoane îndreptăţite a notificatorilor, cu privire la imobilul situat în Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, în suprafaţă de 15820 mp, care a aparţinut societăţii în nume colectiv M.S.
Reclamanţii au arătat că solicită anularea deciziei nr. 67 din 7 februarie 2005 a A.V.A.S., precum şi obligarea A.V.A.S. să retrocedeze în natură terenul în suprafaţă de 3658 mp, situat în Roşiorii de Vede, în baza notificării nr. 2684 din 12 decembrie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 745 din 24 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. şi P.P., iar apelul declarat de aceştia împotriva menţionatei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 769A din 8 decembrie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că, la emiterea deciziei contestate, A.V.A.S. a avut în vedere actele depuse de reclamanţi, respectiv cele anexate notificării şi din conţinutul cărora nu a rezultat calitatea de asociaţi, la momentul naţionalizării, a autorilor reclamanţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 22 coroborat cu art. 32 din lege.
De asemenea, au mai reţinut instanţele, reclamanţii nu au făcut dovedirea preluării abuzive a imobilului în litigiu şi având în vedere că imobilul este evidenţiat în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate (SC E. SA şi SC R. SA), în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii nu pot primi decât despăgubiri, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului, aşa cum s-a solicitat prin notificare şi prin contestaţia formulată.
Totodată, au mai stabilit instanţele, pentru recalcularea valorii acţiunilor de către instituţia publică implicată în privatizare era necesară depunerea ultimului bilanţ dinaintea naţionalizării, precum şi extrasul de pe registrul prevăzut de art. 142 pct. 1 C. com., conform art. 32 pct. 4 din HG nr. 498/2003, obligaţii pe care reclamanţii nu le-au îndeplinit în cauză.
Împotriva deciziei nr. 769A din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, au formulat recurs reclamanţii la data de 30 ianuarie 2006, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi susţinând, în esenţă, că aceştia au făcut dovada preluării abuzive a terenului (prin următoarele înscrisuri: adresa Arhivelor Statului nr. 931154/1996, foaia matricolă nr. 2, adresa Arhivelor Statului nr. 93418/2005, dispoziţia nr. 229/2004 a primarului municipiului Roşiorii de Vede) şi că, în mod nelegal instanţa de fond şi instanţa de apel au considerat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 şi art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
La data de 23 octombrie 2006, recurenţii au depus o completare a motivelor de recurs, susţinând că, în mod greşit au considerat instanţa de fond şi cea de apel că prezentul litigiu ar avea încadrare juridică în dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, deoarece autorii reclamanţilor nu au fost asociaţi ai persoanei juridice care a deţinut în proprietate terenul preluat în mod abuziv de către stat.
Au mai susţinut recurenţii- reclamanţi în completarea motivelor de recurs că, în opinia lor, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece la momentul apariţiei Legii nr. 10/2001, terenul era evidenţiat în patrimoniul SC R. SA – F.U. Roşiorii de Vede, astfel că aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent.
Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed.
Se constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin contestaţia formulată, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 67 din 27 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. şi ca urmare a anulării, instanţa să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3658 mp situat în municipiul Roşiorii de Vede, deşi prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, solicitaseră doar restituirea în natură a terenului situat în Roşiorii de Vede, în suprafaţă de 15820 mp.
Prin Decizia nr. 67 din 27 februarie 2005 emisă de A.V.A.S., a fost respinsă notificarea nr.2684/12 decembrie 2001 înregistrată la A.V.A.S. de L.I., D.S.E. şi P.P. prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, în suprafaţă totală de 15820 mp ce a aparţinut societăţii în nume colectiv M.S., pe considerentul că, din actele depuse nu rezultă calitatea de asociaţi la momentul naţionalizării a autorilor reclamanţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 22 coroborat cu art. 32 din lege.
La emiterea acestei dispoziţii, intimata A.V.A.S. a avut în vedere actele depuse de reclamanţi, respectiv cele anexate notificării, din care nu a rezultat calitatea de asociaţi la momentul naţionalizării a autorilor reclamanţilor, imobilul fiind evidenţiat în patrimoniul SC E. SA şi SC R. SA.
Reclamanţii au făcut dovada că antecesorii lor au achiziţionat moara în litigiu, aspect atestat de ordonanţa de adjudecare nr. 409 din 11 martie 1944 (ulterior, aceasta a constituit aport social la societatea nou înfiinţată de aceştia, M.S., astfel cum rezultă din conţinutul contractului de asociere în nume colectiv nr. 8482 din 11 martie 1944), dar, pe lângă documentele depuse în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamanţii erau obligaţi să depună, în baza art. 22 şi art. 32 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, acte care să ateste că acest imobil a fost naţionalizat, să facă dovada structurii acţionariatului la data naţionalizării, precum şi a ultimului bilanţ contabil depus la registrul comerţului anterior naţionalizării, aspecte nedovedite în cauză.
Totodată, corect au reţinut instanţele că, faţă de conţinutul incomplet al înscrisurilor privind situaţia juridică a imobilului în litigiu, reclamanţii erau obligaţi, conform art. 22.1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, să facă dovada preluării abuzive a imobilului.
Având în vedere că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că imobilul este evidenţiat în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în mod legal au stabilit instanţele că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului.
Pentru recalcularea valorii acţiunilor de către instituţia publică implicată în privatizare era necesară depunerea ultimului bilanţ dinaintea naţionalizării, obligaţie neîndeplinită în cauză.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, reclamanţii nu au depus ultimul bilanţ contabil prevăzut de art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001 şi nici extrasul de pe registrul asociaţilor prevăzut de art. 142 alin. (1) C. com., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 32 pct. 4 din HG nr. 498/2003, nefăcând practic dovada calităţii de asociaţi la momentul naţionalizării a autorilor acestora, se constată că hotărârile celor două instanţe sunt la adăpost de orice critică.
Referitor la motivele de recurs depuse la 23 octombrie 2006, acestea nu vor fi supuse analizei, fiind formulate peste termenul prevăzut de lege.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. şi P.P. împotriva deciziei nr. 769A din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5267/2005. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3828/2005. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
