ICCJ. Decizia nr. 5877/2005. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5877Dosar nr. 1767/2005
Şedinţa din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Obiectul cauzei de faţă îl constituie încuviinţarea executării silite prin poprire formulată de Biroul Executorilor Judecătoreşti E.&P. la cererea creditoarei SC M.D. SRL, în temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea de încuviinţare a executării silite prin poprire a fost respinsă de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, Biroul executări silite prin încheierea din 24 martie 2004 pronunţată în dosarul nr. 1356/2004.
Apelul declarat de creditoare împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2198-A din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs creditoarea.
Se reţine că încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviinţării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă [...]", iar Cartea a III-a (art. 331 –339) C. proc. civ. cuprinde „Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase", astfel încât norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează potrivit celei din art. 331–339 din acelaşi cod.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. „Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal [...]", iar art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanţa de executare este judecătoria [...]" care „încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor" [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă privitoare la compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută de art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanţă şi în apel.
Textul cuprins la art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege atribuie şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil şi faza executării silite, sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Aşadar, soluţionarea cererii de către un judecător (chiar şi stagiar) nu poate să atribuie competenţa judecării apelului curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de către preşedintele instanţei apelul să rămână de competenţa tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenţei judecării apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. „apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei" trebuie interpretată nu exclusivist literar, ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
În consecinţă, apelul a fost judecat de o instanţă necompetentă, în speţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ceea ce atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei Tribunalului Bucureşti, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. pentru judecarea apelului declarat împotriva încheierii din 24 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea SC M.D. SRL împotriva deciziei nr. 2198-A din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti, pentru competentă soluţionare în apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5876/2005. Civil. înch. susp. lipsa parti.... | ICCJ. Decizia nr. 5849/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
