ICCJ. Decizia nr. 6179/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6179
Dosar nr. 4722/2005
Şedinţa din Camera de consiliu de la 8 iulie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta S.V. a chemat în judecată pârâtul A.R., solicitând ieşirea din indiviziune asupra bunurilor dobândite de părţi în timpul concubinajului.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 352 din 17 ianuarie 2001 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, care, la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 239 din 9 aprilie 2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Investită cu soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 47 din 21 august 2001, a stabilit în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa judecării cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 629 din 26 iunie 2003 Tribunalul Bucureşti a soluţionat cauza în primă instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.V.
Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea dată în camera de consiliu la 16 decembrie 2004, a constatat că obiectul cauzei este „ieşire din indiviziune" şi, reţinând incidenţa prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 493/2004, a stabilit că revine tribunalului competenţa soluţionării apelului.
La rândul său Tribunalul Bucureşti prin Decizia civilă nr. 119 din 11 februarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 692/2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi constatând conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale menţionate, ci prevederile art. 1 pct. 2 şi pct. 3 din OUG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004, potrivit cărora, tribunalele soluţionează ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, iar curţile de apel soluţionează ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă.
Referitor la conflictul negativ de competenţă astfel ivit:
Este adevărat că, în raport de obiectul acţiunii, „ieşire din indiviziune" s-ar putea susţine că o cauză având un asemenea obiect se judecă în primă instanţă de judecătorie, calea de atac a apelului fiind în competenţa materială a tribunalului şi că, într-o asemenea ipoteză apelul aflat pe rolul curţii de apel se trimite la tribunal [art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 493/2004 raportat la prevederile art. I pct. 2 OUG nr. 65/2004].
În speţă însă, pentru considerentele deja arătate, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal, prin rezolvarea unui conflict negativ de competenţă, situaţie în care, evident, devin incidente prevederile art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 65/2004, potrivit cărora tribunalele judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, iar curţile de apel, ca instanţe de apel, soluţionează apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
Aşa fiind, în raport de normele procedurale menţionate aplicabile în prezent, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de S.V. împotriva sentinţei civile nr. 629 din 26 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6183/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 6154/2005. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
