ICCJ. Decizia nr. 6154/2005. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6154
Dosar nr. 4408/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 4684/2003, numita B.D. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii J.C., Spitalul Clinic Judeţean nr. 1 Timişoara şi Primăria Timişoara, revizuirea deciziei civile nr. 2542 din 22 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că înscrisurile eliberate de Spitalul Clinic Judeţean nr.1 Timişoara şi de Direcţia sanitară a Judeţului Timiş sunt false, astfel că devin incidente prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1639 din 21 noiembrie 2003, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Judecătoriei Timişoara, reţinând că revizuienta tinde în realitate la desfiinţarea sentinţei civile nr. 5064 din 2 aprilie 2001 a acelei instanţe, rămasă definitivă, prin care i s-a respins acţiunea vizând anularea ordinului de repartiţie emis în favoarea pârâtei J.C. cu privire la spaţiul din Dispensarul 12 Pediatrie Timişoara. Cererea de revizuire a fost înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 3977/2004 iar prin sentinţa civilă nr. 3616 din 27 aprilie 2004 instanţa a respins-o ca tardiv formulată.
S-a reţinut că la data de 15 ianuarie 2002 Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara a dispus prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale faţă de J.C. şi reprezentanţii Spitalului Clinic Judeţean nr.1 Timişoara, conform art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals. Or, a arătat instanţa de fond, de la acest moment curge termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire formulată la 16 aprilie 2003 este tardivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuienta, susţinând că în mod greşit s-a considerat tardivă cererea sa.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 2443 din 28 octombrie 2004, a admis apelul şi a anulat sentinţa, reţinând cauza pentru soluţionarea pe fond a cererii de revizuire. S-a reţinut că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ., trebuie socotit de la data ultimei rezoluţii a parchetului ierarhic superior ce a confirmat soluţia iniţială de revizuire a urmăririi penale şi în raport de care cererea de revizuire nu este tardivă.
Examinând pe fond cererea de revizuire, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 174 din 17 ianuarie 2005, a respins-o ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că:
- plângerea penală a revizuientei s-a finalizat cu o soluţie definitivă de neîncepere a urmăririi penale, cercetările stabilind că înscrisurile nu sunt false;
- aşa fiind, instanţele civile nu se află în situaţia de a constata eventuala infracţiune pe cale incidentă, deoarece nu există nici una din situaţiile (amnistie, prescripţie, decesul făptuitorului, etc.) care ar fi împiedicat declanşarea sau continuarea procesului penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta, solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor.
A susţinut că instanţa nu i-a luat în considerare dovezile pe care a reuşit să le administreze iar pe de altă parte a interpretat greşit prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., refuzând să constate falsurile pe cale incidentă.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 138/2000, sunt fără echivoc în sensul că pentru admiterea unei cereri de revizuire întemeiate pe aceste dispoziţii legale este absolut şi imperativ necesar, ca o etapă prealabilă obligatorie:
a) ca un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată să fi fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină ori
b) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
Numai dacă, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei hotărâri invocate.
În speţă însă nu există nici hotărâre penală de condamnare, nici constatarea falsului în urma unei judecăţi anterioare şi nici imposibilitatea constatării infracţiunii pe cale penală. Dimpotrivă, în mod constant şi concordant, trei parchete structurate pe scară ierarhică au dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că nu s-a săvârşit nici o infracţiune.
În aceste condiţii cererea recurentei vizând suplimentarea probatoriilor este în afara cadrului legal al instituţiei revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ., şi nu poate fi primită.
În consecinţă, cum soluţia de respingere a cererii de revizuire este corectă, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuenta B.D. împotriva deciziei nr. 174 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6179/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6119/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
