ICCJ. Decizia nr. 635/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 635.
Dosar nr. 10055/200.
Şedinţa publică din 5 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenţii M.N. şi N.E. au solicitat instanţei desfiinţarea dispoziţiei nr. 76 din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria Spineni, Olt prin care s-a respins notificarea de restituire în natură a bunurilor preluate abuziv de stat sau în situaţia imposibilităţii restituirii statului român să fie obligat la echivalent bănesc în raport de contravaloarea bunurilor.
Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 505 din 12 septembrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 961/2003 a admis acţiunea formulată de petenţi, a anulat dispoziţia nr. 76 din 21 octombrie 2002 pe care a anulat-o obligând pârâtul, Statul Român prin Ministerul de Finanţe la reparaţii în natură către petent în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor Metodologice nr. 498/2003, respectiv o casă de locuit cu 3 camere, un teren de 2,60 ha, un grajd cu o cameră şi fânar, pătul, un grajd pentru vite, imobile situate în comuna Spineni, sat Alunişu, Judeţul Olt.
Instanţa a respins cererea formulată de pârât în contradictoriu cu Primăria Spineni şi SC A. Spineni Olt ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a avut în vedere că petenţii au respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cu privire la procedura de notificare efectuată către Primărie, dovedind şi calitatea lor de succesibili ai autorului lor comun pentru bunurile existente în proprietatea acestuia prin certificatul de calitate nr. 51 din 5 martie 1998, fiind repuşi în termen conform art. 4 alin. (3) din Legea 10/2001. Instanţa a mai reţinut că petiţionarii au dovedit şi preluarea abuzivă de către stat a bunurilor aparţinând autorului, considerând că sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea admiterii acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe petenţii au formulat apel criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susţinut că bunurile solicitate prin acţiune au fost preluate iniţial de IAS Sâmbureşti şi SC A. Spineni, la dosar existând procese verbale cu privire la confiscarea acestora încheiate de fostele organe de securitate, executorul judecătoresc şi preşedintele fostului Sfat Popular a localităţii Alunişu, precum şi două procese verbale de predare-primire intervenite între IAS Sâmbureşti şi SMA Alunişu în anul 1971.
Apelanţii au precizat că aceste bunuri nu mai există în materialitatea lor şi prin expertiza efectuată în cauză au fost evaluate în raport de preţurile actuale, aşa încât în mod greşit instanţa de fond a obligat statul român la restituirea în natură şi nu la despăgubiri băneşti conform expertizei efectuate în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 76 pronunţată în Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, considerând că în cauză a fost comisă o eroare materială.
Împotriva deciziei au declarat recurs recurenţii M.N. şi N.E. criticând-o pentru nelegalitate deoarece există contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii, iar instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, deşi în considerentele hotărârii instanţa a reţinut că în raport de actele depuse la dosar acţiunea este admisibilă, urmând ca statul român prin Ministerul Finanţelor să fie obligat la despăgubiri prin echivalent bănesc, în dispozitivul hotărârii obligă statul român prin Ministerul Finanţelor Publice la despăgubiri în natură.
Recursul este fondat.
Recurenţii prin acţiunea formulată au solicitat despăgubiri în temeiul Legii 10/2001 şi nu restituirea în natură a imobilului, instanţa acordând ceea ce nu s-a cerut, subzistând cazul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Tribunalul, în considerentele hotărârii pronunţate a reţinut că, petenţii au făcut dovada calităţii de succesibili autorilor comuni pentru bunurile existente în proprietatea acestora, prin certificatul de calitate nr. 51 din 5 martie 1998, fiind repuşi în termen în condiţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a reţinut că petenţii au făcut dovada preluării abuzive de către stat a bunurilor prin hotărârile judecătoreşti depuse în cauză existând şi proba certă că bunurile nu mai există în materialitatea lor şi nu mai pot fi identificate, situaţie expusă de Primăria Spineni prin adresa nr. 77 din 28 ianuarie 2003, instanţa concluzionând că, în cauză, se impune a fi obligat pârâtul la despăgubiri prin echivalent bănesc.
Între considerente şi dispozitiv există o evidentă contrarietate.
Soluţia din dispozitivul hotărârii, trebuie să-şi găsească temeiul în motivare, în considerentele hotărârii. Considerentele trebuie să corespundă dispozitivului astfel cum a fost întocmit în momentul pronunţării.
Susţinerea instanţei de apel în sensul că în cauză este vorba de o eroare materială este greşită.
Pe calea prevăzută de lege pentru îndreptarea unor erori materiale strecurate în hotărârea instanţei nu se poate modifica soluţia dată procesului.
Instanţa obligând pârâtul la restituirea în natură şi nu la despăgubiri prin echivalent bănesc (în sensul reţinut prin considerente) a determina existenţa unei contrarietăţi între dispozitiv şi considerente, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau şi în atare condiţii hotărârea dată este nemotivată, instanţa neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii asupra celor statornicite prin dispozitiv.
Toate aceste considerente atrag concluzia că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 313 C. proc. civ., a casa şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.N. şi N.E. împotriva deciziei nr. 76 din 30 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6353/2005. Civil → |
|---|
