ICCJ. Decizia nr. 648/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 648
Dosar nr. 26991/1/2005
nr. vechi 10529/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 6176 din 24 iunie 2004 reclamanta C.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Cluj şi primarul acestuia, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 2386 din 31 mai 2004 eliberată de primarul Municipiului Cluj şi restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Cluj Napoca, nr.top. 1473, teren de construcţii în suprafaţă de 823 mp şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară asupra acestui imobil. Petiţionara a mai solicitat obligarea pârâţilor la achitarea despăgubirilor legale pentru terenul în suprafaţă de 138 mp înscris în C.F Cluj Napoca.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că cele două imobile, aflate la aceeaşi adresă, Cluj, au format un singur trup. Prin contractul autentificat la notariatul de Stat Cluj sub numărul 6501 din 8 august 1972 T.M., autoarea sa a schimbat proprietatea celor două imobile (teren şi construcţii) cu apartamentul nr. 6 înscris în C.F. proprietatea familiei B.I. şi dreptul de superficie nr. 39096 Cluj A+1 top. 837/b/VI. Aferent apartamentului în cotă de 1,30/100 părţi înscris în C.F. colectivă asupra terenului proprietatea statului. Terenul care aparţinea antecesoarei T.M., în suprafaţă totală de 960 mp a trecut în întregime în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/2004. Ulterior familia M. părăsind ţara imobilul a trecut în întregime în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 şi a deciziei nr. 71 din 16 februarie 1987 a Consiliului Popular al Judeţului Cluj.
În privinţa terenului de 138 mp C.E. solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece a fost vândut de stat odată cu construcţia chiriaşilor, iar statul s-a îndestulat fără a o recompensa, în natură sau prin echivalent pentru acest teren nici la preluare în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973 şi nici după înstrăinare.
Pentru terenul de 823 mp contestatoarea solicită de asemenea măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 deoarece nici cu ocazia trecerii acestuia în proprietatea statului, odată cu schimbul de imobile, şi nici cu ocazia preluării de stat a imobilului proprietatea familiei M.B. statul nu a acordat despăgubiri.
Contestatoarea critică pentru aceste considerente dispoziţia nr. 2386 din 31 mai 2004 a primarului municipiului Cluj, prin care i-au fost respinse notificările nr. 33 din 15 ianuarie 2002 şi 111 din 1 februarie 2002, solicitând anularea acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 313 din 15 februarie 2005 Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, municipiul Cluj Napoca şi pe fond a respins acţiunea formulată de reclamanta C.E. împotriva municipiului Cluj şi a primarului municipiului Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a concluzionat că raportat la obiectul acţiunii, anularea dispoziţiei nr. 2386 din 31 mai 2004 emisă de primarul municipiului Cluj Napoca şi acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu există identitate între pârâtul municipiul Cluj Napoca şi persoana obligată în raportul juridic de drept material, astfel că în temeiul art. 137 C. proc. civ., a admis excepţia lipsei realităţii procedurale a pârâtului Municipiul Cluj.
De asemenea instanţa a concluzionat că părţile contractului de schimb au înţeles că în valoarea imobilului din Cluj Napoca proprietatea antecesoarei contestatorului, să fie inclusă şi valoarea terenului de 96 mp, fiind exclusă intenţia de liberalitate în favoarea soţilor M.
Instanţa a luat în consideraţie în soluţionarea cauzei dispoziţiunile art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 58/1974, în temeiul cărora terenul aferent construcţiilor înstrăinate trecea în proprietatea statului cu plata unor despăgubiri şi art. 1.4 lit. c) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora dobânditorilor construcţiilor li s-a recunoscut vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenurile aferente construcţiilor cumpărate. Ca urmare, s-a concluzionat că preluarea terenurilor la care se referă cele două notificări nu reprezintă o preluare abuzivă şi că restituirea lor către proprietarii construcţiilor nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 569 A din 20 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de C.E. împotriva sentinţei civile nr. 313 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Cluj, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de fond.
Împotriva deciziei nr. 569/A din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj Napoca a declarat recurs în termen legal C.E. susţinând în esenţă că în urma unui schimb de imobile între antecesoarea sa T.M. şi familia M.B. a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1973 suprafaţa de 960 mp teren, mai mare cu 823 mp decât terenul aferent construcţiei, acela de 138 mp conform datelor din cartea funciară şi opinia organului competent, fără a se fi acordat despăgubiri. În consecinţă, pentru diferenţa de teren, 823 mp contestatoarea a solicitat restituirea în natură, motivat şi de faptul că familia M.B. nu avea nici un drept asupra acestuia, dovada fiind că terenul de 138 mp era înscris separat în cartea funciară.
De asemenea recurenta critica soluţia pronunţată pe cale de excepţie, privind lipsa de legitimare pasivă a municipiului Cluj Napoca, motivat de faptul că acesta este persoana juridică deţinătoare a imobilului .
Recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 2383 din 31 mai 2004, primarul municipiului Cluj a respins notificările nr. 33 din 15 ianuarie 2002 şi nr. 111 din 1 februarie 2002 prin care C.E. solicita restituirea în natură a terenului de 823 mp şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 138 mp teren.
Întreaga suprafaţă de teren de teren de 960 mp aparţinând antecesoarei contestatoarei T.M. a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973, în urma unui schimb de imobile intervenit între T.M. şi familia M.B., schimb obiectivat prin actul autentificat 6501 din 8 august 1978 al Notariatului de stat judeţean Cluj.
Ulterior, în 1987, familia M.B. a emigrat. În temeiul Decretului nr. 223/1974 şi a deciziei nr. 1 din 16 februarie 1987 a Consiliului Popular al Judeţului Cluj imobilul proprietatea familiei M.B. a fost preluat de Statul Român cu plata unor despăgubiri corespunzătoare.
Recurenta a solicitat restituirea în natură a terenului trecut în proprietatea statului, în suprafaţă de 823 mp (ce depăşea terenul necesar) şi acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul necesar.
Corect primarul a respins cele două notificări deoarece în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973 terenurile aferente construcţiilor înstrăinate treceau în proprietatea statului cu plata unor despăgubiri şi numai terenul necesar era dat în folosinţă proprietarului construcţiei, diferenţa de suprafaţă între terenul aferent şi acela necesar era dat cu chirie proprietarului construcţiei. Dovada în acest sens este nu numai actul de schimb (pg. 59 dosar) dar şi extrasul de C.F. al terenului (pg. 29 dosar fond).
Aşa fiind, nu se poate spune, aşa cum afirmă recurenta că, urmare a schimbului de imobile ar fi trecut în proprietatea statului o suprafaţă de teren mai mare decât aceea necesară de 138 mp, deoarece prin incidenţa art. 30 din Legea nr. 58/1973, în proprietatea statului trecea terenul aferent, care era întotdeauna mai mare decât acela necesar, dat implicit în folosinţa proprietarului construcţiei.
În temeiul art. 35 pct. 3 din Legea nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor în condiţiile dispoziţiunilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenurilor, proprietari ai locuinţelor.
Aşadar, terenurile aferente construcţiilor, aşa cum este cel din speţă în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt exceptate de la incidenţa acesteia. Acelaşi lucru este evidenţiat şi de art. 1 lit. c) din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, care exceptează de la incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile preluate de stat, în temeiul art. 3 din Legea nr. 58/1974 având în vedere faptul că legiuitorul de după 1989 a soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul/vocaţia de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent construcţiei.
În contextul acestor reglementări în mod corect primarul municipiului Cluj prin dispoziţia nr. 2386 din 31 mai 2004 a respins notificarea prin care C.E. invocă faptul că Legea nr. 58/1973 constituie o preluare abuzivă, nu numai pentru că terenurile trecute în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973 nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 dar şi pentru că aceasta nu este proprietara construcţiilor amplasate pe terenurile în litigiu.
Aspectele legate de trecerea nelegală a construcţiilor şi terenurilor aferente, aparţinând soţilor M.B.I. şi R. în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, depăşesc sfera de legitimare procesuală şi de interes a contestatoarei-recurente, astfel că ele nu pot fi examinate în prezenta cauză.
Faţă de faptul că raportat la considerentele expuse, primul motiv din recursul declarat de C.E. este nefondat, aceasta face de prisos examinarea criticilor referitoare la modul de soluţionare a excepţiei privind lipsa de legitimare procesuală pasivă a municipiului Cluj Napoca.
În temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de C.E. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.E. împotriva deciziei civile nr. 569/A din 20 mai 2005 al Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 67/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 498/2005. Civil → |
|---|
