ICCJ. Decizia nr. 657/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 657
Dosar nr. 11044/200.
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1922 din 17 octombrie 2003 a Judecătoriei Năsăud, s-a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul I.E. şi a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a locuinţei situate în Năsăud, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/1992 republicată.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului câte 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de a contracta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere faptul că reclamantul foloseşte imobilul în litigiu în baza contractului de închiriere nr. 4140 din 1 noiembrie 2001 încheiat între părţi pe o perioadă de un an, stipulându-se totodată, că nu operează tacita relocaţiune.
Deşi termenul pentru care s-a încheiat contractul a expirat, reclamantul a continuat să folosească spaţiul, achitând chiria la zi, situaţie în care fiind chiriaş, are calitate procesuală activă.
Instanţa a reţinut că, deşi reclamantul în calitate de chiriaş, are dreptul să cumpere locuinţa în litigiu, pârâta refuză să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare; de aceea, a fost obligată la încheierea contractului, cu daune cominatorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 322 din 19 decembrie 2003, a admis în parte apelul declarat şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat obligaţia pârâtei de plată a daunelor cominatorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.N. SA Cluj şi a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ.; ea a susţinut, în esenţă, că, deşi a notificat pe reclamantă să-şi manifeste voinţa de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15 zile, aceasta a trimis tardiv răspunsul, la data de 7 iulie 2003.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru considerentele ce succed.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că reclamantul, în calitate de titular al contractului de închiriere nr. 4140 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera nr. 17, situată în Năsăud, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptăţit, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 să cumpere această locuinţă.
Astfel, potrivit textului de lege menţionat, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului. Prin dispoziţiile legale menţionate s-a prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuinţa la cererea sa.
Notificarea făcută de pârâtă în sensul ca reclamantul să-şi manifeste voinţa de a cumpăra într-un anumit termen, nu este de natură să ducă la pierderea de către acesta a dreptului conferit prin lege.
Faţă de considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 322 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 656/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 650/2005. Civil → |
|---|
