ICCJ. Decizia nr. 663/2005. Civil
Comentarii |
|
1. Prin dispoziția nr. 173 din 9 aprilie 2002 a Primarului Comunei Chiuiești a restituit reclamantei L.A. casa morii, clădire construită din lemn și acoperită cu țiglă, cu teren curte 0,13 ha și șanțul morii de 0,2556 ha.
Contestația contra acestei dispoziții formulată numai de L.A. a fost respinsă prin sentința civilă nr. 853 din 10 decembrie 2002, iar, apelurile declarate de aceasta și de F.I., s-au respins prin decizie civilă nr. 162 din 28 ianuarie 2004. Ambele instanțe au reținut, în esență, că.
- reclamanta L.A. este persoana îndreptățită, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari care au deținut cota de 1 parte,
- suprafața totală tabulară este cea înscrisă în C.F. 3460 Chiuiești de 6414 mp, astfel că cea de 1 a antecesorilor reclamantei este de 3207, iar acesta nu justifică interesul și dreptul la restituire și pentru diferența de 345 stj.p., pe care o solicită prin contestație.
Contra deciziei a declarat recurs reclamanta L.A., fără a indica temeiul din art.304 Cod procedură civilă, susținând că pârâta nu a făcut dovada includerii în domeniul public a suprafeței de 345 stj., și nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 de a-i comunica "toate date privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți" neinstituite.
2. Recursul este nefondat.
Prin contestație se solicită restituirea și a "grădinei în suprafață de 345 stj." așa cum apare în C.F. poz.29.
Antecesorii recurentei, notați la lit. B) în C.F. nr. 3460, sunt F.G.I.(/28), D.T. (1/8) și B.M.(1/8), ei având, deci, o cotă de 1 din suprafață totală tabulară, adică de 3207 mp.
într-adevăr, prin dispoziția contestată, cum a reținut prima instanță, s-a restituit reclamantei 3856 mp, cu 649 mp mai mult decât cota de 1 din suprafața totală, situație în care nu mai prezintă relevanță destinație de utilitate publică (podeț) a grădinii solicitate.
Dar, chiar și în ipoteza că aceasta a devenit bun public, fiind imposibilă restituirea în natură, persoana îndreptățită are dreptul la alte măsuri reparatorii prevăzute în Legea nr. 10/2001.în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 7/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 668/2005. Civil → |
---|