ICCJ. Decizia nr. 671/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1339 din 28 mai 2003 reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC C.N. SA Cluj și a solicitat să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare a garsonierei nr. 2 situată în Orașul Năsăud, în condițiile Legii nr. 85/1992 și să-i plătească daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este titularul contractului de închiriere nr. 4139 din 1 noiembrie 2001 pentru garsoniera menționată, situată într-un imobil construit din fondurile bugetului de stat, pe care pârâta refuză să-l vândă, nesocotind astfel dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1991.
Judecătoria Năsăud, prin sentința civilă nr. 192 din 17 octombrie 2003 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru locuința în litigiu și a stabilit în sarcina pârâtei daune cominatorii de 1000.000 lei pe zi de întârziere.
S-a reținut că reclamantul F.I. este titularul contractului de închiriere nr. 4139 din 1 noiembrie 2001 pentru garsoniera nr. 2 situată în Orașul Năsăud, construită din fondurile bugetului de stat.
S-a considerat că refuzul pârâtei de a încheia contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul pentru locuința menționată este nejustificat întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 202 din 30 ianuarie 2004 a admis în parte apelul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 1921 din 17 octombrie 2003 a Judecătoriei Năsăud pe care a schimbat-o în parte în sensul că a înlăturat obligația pârâtei de plată a daunelor cominatorii.
S-a considerat că prima instanță a făcut în speță o justă aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 202 din 30 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, a declarat recurs pârâta SC C.N. SA Cluj, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență, că deși a notificat pe reclamant să-și manifeste voința de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15 zile acesta a trimis tardiv răspunsul la data de 7 iulie 2003.
Recursul este nefondat.
Instanțele de fond și de apel au reținut corect că reclamantul, în calitate de titular al contractului de închiriere nr. 4139 din 1 noiembrie 2001 pentru garsoniera nr. 2 situată în Orașul Năsăud, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptățit, în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 să cumpere această locuință.
Astfel, potrivit art.7 din Legea nr. 85/1992, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Prin dispozițiile legale menționate s-a prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuința la cererea sa. Notificarea făcută de pârâtă în sensul ca reclamantul să-și manifeste voința de a cumpăra într-un anumit termen nu este de natură să ducă la pierderea de către acesta a dreptului conferit de lege.
Față de considerentele menționate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6746/2005. Civil → |
|---|
