ICCJ. Decizia nr. 6812/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6812
Dosar nr. 1241/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 septembrie 1998 D.E. şi D.S. au chemat în judecată Consiliul Local al Primăriei Municipiului Bucureşti, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a deciziei administrative a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti prin care le-a fost preluat în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 223/1974 apartamentul nr. 5 din Bucureşti, şi să dispună punerea reclamanţilor în posesia şi deplina proprietate asupra imobilului.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că la data emiterii deciziei de preluare, nu erau îndeplinite cerinţele Decretului nr. 223/1974 şi că Decizia nefiindu-le comunicată s-au aflat în imposibilitate de a o ataca.
Întrucât pe parcursul procesului, respectiv la 10 aprilie 2000 pârâtul a vândut bunul litigios unei terţe persoane reclamanţii şi-au completat acţiunea, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare şi introducerea în cauză a cumpărătorilor C.L., C.B.V. şi C.S. precum şi al SC T. SA în nume propriu şi în calitate de mandatar al Primăriei Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 488 din 9 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, menţinută în apel prin Decizia nr. 393/A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a acţiunea reclamanţilor D.E. şi D.S. a fost admisă în totalitate, constatându-se nulitatea deciziei nr. 449 din 15 martie 1983 a Consiliului Primăriei Municipiului Bucureşti de trecere a imobilului în proprietatea statului şi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 8896/2000 a aceluiaşi imobil încheiat între SC T. SA cu C.D.C.(decedat) şi C.S.
Împotriva deciziei nr. 393 din 15 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs intervenienţii C.S., C.A., C.B. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Referitor la acest recurs sunt aplicabile dispoziţiunile art. II alin. 3 din Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 (M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005) în raport de care a fost declinată competenţa şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă competentă de soluţionare potrivit acestei legi.
Se are în vedere împrejurarea potrivit căreia raportat la obiectul litigiului şi valoarea imobilului, plenitudinea de competenţă revine judecătoriei, în lipsa unei probe care să ateste competenţa specială a tribunalului ca instanţă de fond în sensul art. 2 pct. 1 C. proc. civ. şi că în accepţiunea art. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 282 C. proc. civ., curtea de apel este instanţă de recurs, împotriva hotărârilor care potrivit actualei reglementări din Legea nr. 219/2005 cad în competenţa de soluţionare a judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de C.S., C.A.L. şi C.B. împotriva deciziei nr. 393 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6827/2005. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6807/2005. Civil → |
|---|
