ICCJ. Decizia nr. 6813/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș, K.I. a solicitat desființarea integrală a Dispoziției nr. 859 din 17 decembrie 2001 emisă de Primăria Târgu-Mureș și obligarea pârâtei Primăria Târgu-Mureș la restituirea suprafeței de teren de 8500 mp situată în Târgu-Mureș, la intersecția dintre str. S. și str. P., înscrisă în C.F. Târgu-Mureș.
Judecătoria Târgu-Mureș prin sentința civilă nr. 1811 din 1 aprilie 2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 510 din 21 octombrie 2002 a respins contestația ca nefondată reținând că pentru terenul în litigiu contestatoarea a solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 1/2000, fiind trecută la anexa 39 poziția 694 a Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate, iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legile 18/1991 și 1/2000.
împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea arătând că restituirea terenului în natură este posibilă întrucât acesta este liber.
Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 39 din 15 aprilie 2003 a respins apelul reținând, ca și instanța de fond, că regimul terenului este reglementat de legea fondului funciar și nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- terenul solicitat în baza Legii nr. 10/2001 este situat în intravilanul municipiului Târgu-Mureș în stânga și dreapta străzii S., pe direcția străzii Pandurilor;
- regimul juridic al terenului nu este reglementat de Legea fondului funciar, nu este un teren agricol sau forestier, ci un teren intravilan pe care este edificată acum grădinița de pe str. M. nr. 9 precum și o parte din curtea și terenul de joacă al copiilor;
- există posibilitatea restituirii în natură cel puțin a unei suprafețe de 5000 mp care este liberă și care nu afectează în nici un fel investițiile efectuate, rămânând suficient teren pentru curtea și terenul de joacă al copiilor.
Recursul este fondat.
Instanțele care au instrumentat cauza în fond și apel au dat o interpretare greșită art. 8 din Legea nr. 10/2001, neavând în vedere și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, restituirea în natură a terenurilor din intravilanul localităților intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 dacă terenul este disponibil, iar dacă terenul se află în una din situațiile care nu permit restituirea în natură, fostul proprietar va fi îndreptățit la despăgubiri.
Finalitatea Legii nr. 10/2001 este esențialmente reparatorie, așa încât domeniul său de reglementare nu poate fi decât de complinire, în raport cu actele normative anterioare cu caracter reparatoriu în materie imobiliară (inclusiv din materia fondului funciar).
Din analiza lucrărilor dosarului s-a constatat că în cauză nu s-au administrat probe în vederea stabilirii situației juridice a terenului.
în motivarea recursului se precizează că pe terenul revendicat este amplasată grădinița din str. M. nr. 9, mai exact, curtea acesteia și spațiul de joacă al copiilor, situație în care, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 247/2005, este posibilă restituirea în natură cu obligația de a i se menține actuala destinație timp de 5 ani.
Așa fiind, recursul a fost admis, au fost casate decizia și sentința de fond și s-a trimis cauza la Tribunalul Mureș.
Este necesar a se efectua o expertiză pentru a se stabili exact amplasamentul, vecinătățile, suprafața reală care se poate restitui (recurenta precizează că din cei 8500 mp revendicați, doar 5000 mp ar fi liberi) și dacă terenul nu este afectat de rețele subterane de utilitate publică astfel cum se susține în întâmpinarea intimatei.
← ICCJ. Decizia nr. 6830/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6824/2005. Civil → |
---|