ICCJ. Decizia nr. 700/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 25 martie 2003 reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, Ministerul Administrației și Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la restituirea sumelor de bani încasate lunar prin reținerea cotei de 7% din salariul brut, cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 -31 octombrie 2001, data trecerii reclamantului în rezervă, sume actualizate prin aplicarea indicelui de inflație la data executării hotărârii.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în calitate de fost salariat al Inspectoratului de Poliție Hunedoara a beneficiat și beneficiază, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 80/1995 și art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002 de asistență medicală și medicamente gratuite. Aceste acte normative reprezintă legi speciale, în raport cu Legea nr. 145/1997 care constituie legea generală, astfel încât pentru polițiști, atât atunci când au avut calitatea de cadre militare, cât și ulterior, când au devenit funcționari publici, nu există obligativitatea plății contribuției la fondurile asigurărilor sociale de sănătate.
Pe cale de întâmpinare pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au invocat lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin dispozițiile legale invocate de reclamant nu se înlătură, direct sau indirect, obligația de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. solicitând ca, în situația admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea cuantumului de 25% din suma pretinsă, ce a fost virată, în contul acesteia, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2), lit. c) din Statutul propriu.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 601 din 8 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate, în procent de 7%, pe perioada 1 martie 2000 - 31 octombrie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație, pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii. A fost respinsă acțiunea față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J, ca și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.
Recursurile declarate împotriva acestei sentințe de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 1951 din 6 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
împotriva acestor hotărâri, la data de 20 septembrie 2004, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție care a susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanțele de judecată, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din acest act normativ, în vigoare în perioada 1 ianuarie 1998 - 20 noiembrie 2002, erau supuse obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: a) cetățenii români cu domiciliul în țară; b) cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România. Art. 6 al aceluiași normativ enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției: copiii și tineri, până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; b) persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei: c) soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în îngrijirea unei persoane asigurate; d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum și cele deportate în străinătate și constituite în prizonieri, persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
în art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, și anume, cele care: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv: d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995, privind ajutorul social.
în conformitate cu dispozițiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, polițiștii, angajați ai Ministerului Administrației și Internelor, care, în acel moment erau cadre militare în activitate, beneficiau, printre altele, de asistență medicală și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern. în vederea aplicării acestor dispoziții a fost emisă H.G. nr. 270 din 8 aprilie 1999, care, în art. 1 a stabilit: “Cadrele militare în activitate au dreptul la asistență medicală și medicamente, în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate și 145/1997, cu modificările ulterioare și ale prezentei hotărâri, în toate situațiile în care medicii sau alt personal militar acreditat recomandă un tratament medical".
Prin art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, s-a stabilit că polițiștii au dreptul la asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite.
Până la apariție, H.G. nr. 677 din 12 iunie 2003, care, însă, nu este incidentă în cauză, dată fiind perioada pentru care s-a dispus efectuarea plăților către reclamant, angajat al Ministerului Administrației și Internelor, devenit funcționar public, i s-au aplicat în continuare prevederile H.G. nr. 270/1999, în virtutea dispozițiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Pe cale de consecință, reclamantul beneficia, în perioade de referință, de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 270/1990 (asistență medicală și medicamente), precum și de cele prevăzute de art. 3 din același act normativ (asistență medicală profilactică și curativă în situații speciale etc.), numai în condițiile Legii nr. 145/1997, legea cadru privind asigurările sociale de sănătate, respectiv, condiționat de achitarea cotelor de contribuții lunare la fondul asigurărilor sociale de sănătate sau dacă făcea dovada că se încadrează în categoriile de persoane care, potrivit acestei legi, erau scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de plată a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru polițiști în Legea nr. 80/1995, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamantul a încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. un contract prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligația de a vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege reținută de la angajat.
Pe de altă parte, în art. 2 din Legea nr. 145/1997 și a stabilit că fondul asigurărilor sociale de sănătate se constituie din contribuția asiguraților, din contribuția persoanelor fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse.
Totodată, prin art. 3 lit. b) din O.G. nr. 56/1998, așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 458/2001, privind înființarea, organizarea și funcționarea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., act normativ cu caracter special care vizează și categoriile de personal prevăzute de Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 360/2002, s-a stabilit că fondurile acestei instituții, printre altele, din contribuția personalului militar și a militarilor angajați, pe bază de contract, din ministere, instituțiile și structurile prevăzute la art. 1, alin. (1), precum și ale altor categorii stabilite de adunarea generală a reprezentanților, astfel încât reclamantul nu era exceptat de la plata contribuției la fondurile asigurărilor sociale de sănătate.
Față de cele ce preced, recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile date în cauză, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantul I.V.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 723/2005. Civil → |
|---|
