ICCJ. Decizia nr. 7019/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 16 din 25 februarie 2003, Tribunalul Giurgiu a admis în parte acțiunea reclamanților M.M., M.R.M. și S.S. împotriva pârâtei SC A. SA Giurgiu, pe care a obligat-o să emită decizie motivată privind măsurile reparatorii cuvenite reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitori ai defunctului M.A.M., care a avut în proprietate suprafața de 10.000 mp teren și, în această calitate, au notificat Primăria comunei Stănești.
în urma notificării, Primăria comunei Stănești a comunicat că deținătorul imobilului este SC A. SA Giurgiu, care, la rândul său, a comunicat reclamanților că este proprietara terenului în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
SC A. SA este deținătoarea unei părți din teren și avea obligația de a răspunde la notificare sau de a transmite notificarea unității implicate în privatizare, în situația în care ar fi dobândit bunul în urma procesului de privatizare.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 443 din 22 octombrie 2003, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința atacată și, rejudecând cauza în fond, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța de apel a reținut, în esență, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat restituirea imobilului, iar tribunalul a obligat pârâta să emită o dispoziție motivată privind măsurile reparatorii cuvenite, încălcând astfel principiul disponibilității în procesul civil.
S-a mai reținut că acțiunea în revendicare formulată de reclamanți este inadmisibilă, deoarece a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără parcurgerea procedurii administrative prealabile.
împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs reclamanții.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au arătat că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece au declanșat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, dar în momentul în care au constatat că deținătorul imobilului prezintă un titlu, au formulat acțiune în revendicare. în sensul Legii nr. 10/2001, persoanele interesate pot obține exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate fără titlu pe cale administrativă sau pe cale judecătorească, printr-o hotărâre de restituire.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a calificat acțiunea reclamanților ca o acțiune în revendicare, bazată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, dar inadmisibilă pentru că a fost introdusă după intrarea în vigoare a legii speciale, care impunea parcurgerea procedurii prealabile administrative.
în cauză, prin acțiunea înregistrată la instanța de fond, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând obligarea acesteia să le restituie imobilul din satul Bălanu, comuna Stănești, județul Giurgiu.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1,art. 9 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, motivarea fiind tipică acțiunilor izvorâte din acest act normativ.
Reclamanții au inițiat procedura administrativă prealabilă, notificând prin executor, la data de 24 octombrie 2001 Primăria comunei Stănești. La 10 ianuarie 2002, primăria a comunicat persoanelor interesate că imobilul se află în administrarea SC A. SA și că documentația a fost transmisă acestui deținător.
SC A. SA a confirmat reclamanților prin adresa nr. 17 din 31 ianuarie 2002 că solicitarea de restituire în natură a imobilului i-a fost transmisă de Consiliul local al Comunei Stănești, recomandându-le să se adreseze organelor competente, deoarece deține certificat de atestare a dreptului de proprietate.
împrejurarea că unitatea deținătoare a fost sesizată cu o notificare în condițiile Legii nr. 10/2001, căreia nu i-a dat curs, că prin adresă a comunicat că este proprietar al imobilului, echivalează cu un refuz de restituire, care de posibilitatea persoanei îndreptățite să-și valorifice dreptul la restituire prin formularea acțiunii în instanță.
Prin urmare, conform procedurilor stabilite prin legea specială, cererea persoanelor interesate, prin care solicită instanței restituirea unui imobil, în urma refuzului unității deținătoare de a răspunde la notificare, este admisibilă.
Statuând altfel, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și a pronunțat o hotărâre nelegală, susceptibilă de casare.
Cu aplicarea greșită a legii a fost pronunțată și hotărârea instanței de fond, deoarece cadrul procesual, în funcție de care instanțele sunt chemate să stabilească situația de fapt și să aplice regulile de drept, este stabilit întotdeauna de reclamant, instanțele neputând schimba subiectele, obiectul sau cauza acțiunii civile, fără a încălca principiul disponibilității.
Așa cum s-a arătat, reclamanții, invocând faptul că procedura administrativă prealabilă nu s-a finalizat prin dispoziție sau decizie, au solicitat restituirea în natură a imobilului.
Or, obligând pârâta să emită o decizie motivată, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, schimbând obiectul cererii de chemare în judecată și pronunțând altceva decât au cerut reclamanții.
Pentru toate aceste considerente, constatând că, că soluția anulării sentinței apelate este legală, însă, instanța de apel, după anulare nu a cercetat în fond cererea reclamantului, în temeiul art. 313 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a fost admis recursul declarat, decizia atacată fiind casată în parte.
Față de dispozițiile art. 297 alin. (1) din cod, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Giurgiu.
Se menține dispoziția din decizia atacată privitoare la anularea sentinței apelate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7076/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6978/2005. Civil → |
|---|
