ICCJ. Decizia nr. 7095/2005. Civil
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7095 din 22 septembrie 2005
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 august 2003 la Judecătoria Beiuş reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii I.F. şi Parohia Ortodoxă Delani rectificarea de carte funciară şi stabilirea liniei de hotar între imobilele proprietatea sa şi ale pârâţilor I.F. şi Parohia Ortodoxă Delani.
Prin sentinţa civilă nr. 931 din 11 iunie 2004 Judecătoria Beiuş a admis în parte acţiunea stabilind linia de hotar între imobilele nr.top 55 şi nr.54/2 din C.F. nr. 176 Delani, proprietatea reclamantului şi imobilele nr.top 56 şi 57 proprietatea pârâtei Parohia Ortodoxă Română ca fiind linia cadastrală materializată pe schiţa din dosar întocmită de expert N.P.G.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel.
Prin încheierea nr. 99 din 2 decembrie 2004 Curtea de Apel Oradea şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bihor făcând aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004 de modificare a Codului de procedură civilă.
Tribunalul Bihor prin decizia civilă nr. 174/A din 29 martie 2005 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ. şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în conformitate cu art.1 pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă tribunalele judecă ca instanţă de apel apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă în cererile de divorţ, cererile de împărţeală judiciară cu excepţia celor care potrivit legii nu sunt supuse apelului, în cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori, în cereri privind filiaţia şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În raport de împrejurarea că cererea ce formează obiectul judecăţii nu se încadrează printre situaţiile prevăzute expres ca apelul să fie soluţionat de tribunal, Tribunalul Bihor şi-a declinat competenţa în favoarea curţii de apel.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă urmează a se constata că tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze apelul pentru următoarele considerente.
În conformitate cu dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche precum şi executărilor silite începute sub acea lege”.
Este adevărat că din exprimarea de la pct. 2 al art. 2 lit. e) C. proc. civ. modificat de O.U.G. nr. 65/2004 care dispune:
„ în orice alte cazuri expres prevăzute de lege” nu se poate trage concluzia că obiectul dedus judecăţii este expres prevăzut de lege.
Urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 competenţa soluţionării apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de această instanţă revine tribunalului.
Aşa fiind, conform art. II alin. (2) din legea sus menţionată a fost stabilită competenţa soluţionării apelului declarat de reclamantul B.I. în favoarea Tribunalului Bihor.
| ICCJ. Decizia nr. 859/2005. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
