ICCJ. Decizia nr. 7123/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 20 august 2001, reclamantul P.N.M.I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Primăria comunei Dioști să îi restituie în natură imobilul format din teren și construcție, situat în comuna Dioști, județul Dolj.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorii săi N. și L.P. au fost înzestrați cu acest imobil prin actul dotal din 6 octombrie 1926 și că a solicitat pârâtei punerea în posesie cu acest imobil și în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 169/1997, prezenta cerere fiind formulată în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a răspunsului înregistrat sub nr. 7 din 12 iulie 2001, primit la notificarea adresată primăriei.
De asemenea, reclamantul a mai arătat în acțiunea introductivă că acest imobil a fost atribuit numitului G.R. din localitatea Caracal, județul Olt, în pofida faptului că pârâta cunoștea drepturile sale succesorale asupra imobilului încă din anul 1993, când i-a fost adresată prima notificare în acest sens.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 81 din 20 februarie 2003, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P.N.M.I., reținând, în esență, că prin sentința civilă nr. 10616/1996 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâții Consiliul Local al comunei Dioști și D.G.F.P. Dolj au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului G.R. imobilul cu 5 camere, din cărămidă, acoperit cu tablă, situat în comuna Dioști, județul Dolj și, prin urmare, pârâta nu are calitatea de deținător al imobilului, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, aceasta neexercitând dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilului revendicat.
Mai reține instanța de fond, în motivarea sa, că pretențiile reclamantului cu privire la imobil pot fi soluționate pe calea unei acțiuni civile de drept comun, formulată în contradictoriu cu G.R., care posedă imobilul și față de care se impune ca reclamantul să își dispute dreptul de proprietate pe care îl reclamă asupra imobilului.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că, prima instanță avea obligația să dispună ca pârâtul Consiliul Local al comunei Dioști să îi restituie atât casa de locuit, cât și suprafața de 1 ha teren cu vie existentă în continuarea curții casei, întrucât acesta a cunoscut cererea sa de restituire încă din data de 8 martie 1993, când a fost notificat în acest sens. De asemenea, apelantul a mai arătat că, G.R. a obținut dreptul asupra imobilului în discuție prin sentința civilă nr. 10616/1996 a Judecătoriei Craiova, cu largul concurs al Consiliului Local al comunei Dioști, care, deși citat, nu s-a prezentat în proces și, mai mult, la solicitarea instanței, a comunicat oficial "că nu știe a cui este casa", neuzând nici de căile de atac împotriva acestei hotărâri judecătorești.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 297 din 27 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând că sunt neîntemeiate criticile reclamantului, întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, constatând situația juridică actuală a imobilului, care a fost reglementată irevocabil prin sentința civilă nr. 10616/1996 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a dispus restituirea către G.R., care a și intrat în posesia imobilului, pe care, ulterior, l-a înstrăinat către o terță persoană, așa încât imobilul nefiind deținut de Consiliul Local al comunei Dioști nu se poate dispune restituirea lui în natură sau prin echivalent.
împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, invocând ca motiv de recurs nepronunțarea instanței de apel asupra cererii sale de restituire a unui hectar de teren cu vie situat în intravilanul comunei Dioști.
Critica formulată de reclamant, pe calea recursului, este neîntemeiată.
Astfel, din analiza considerentelor deciziei civile nr. 297 din 27 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, se observă că instanța de apel, deși sumar, face referire la cererea reclamantului privind restituirea unui hectar de teren cu vie situat în intravilanul comunei Dioști, la fila 3 din hotărâre, unde a consemnat motivul de apel prin care se susține că prima instanță avea obligația să dispună ca pârâtul Consiliul Local al comunei Dioști să restituie reclamantului, atât casa de locuit, cât și suprafața de 1 ha teren cu vie existent în continuarea curții casei.
Formulându-și argumentația în continuarea aceleiași motivări, instanța de apel a arătat că sunt neîntemeiate criticile formulate de reclamant, curtea constatând, în raport de aceste critici și de probele dosarului, că nu există motive de anulare sau de schimbare a sentinței pronunțate de tribunal în primă instanță.
Cu privire la solicitarea reclamantului de restituire a unui hectar de teren cu vie situat în intravilanul comunei Dioști este de reținut și faptul că acesta arată prin cererile depuse atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, că numitul G.R. a obținut în justiție nu numai casa de locuit situată în comuna Dioști, ci și 10 ha teren ce au aparținut autorilor reclamantului, când, în realitate, acesta avea dreptul doar la 1 ha teren în comuna Dioști, ce a constituit proprietatea părinților lui.
Față de aceste considerente, reiese cu evidență că, instanțele au reținut în cauză situația juridică reală a imobilului revendicat, compus din casă și teren, în sensul că asupra acestuia pârâtul Consiliul Local al comunei Dioști nu are în prezent nici un drept de proprietate, reclamantul având deschisă calea unei acțiuni civile de drept comun în contradictoriu cu G.R. care a intrat în posesia imobilului.
Prin urmare, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7127/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7112/2005. Civil → |
|---|
