ICCJ. Decizia nr. 7112/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 22 decembrie 2000, contestatorul N.I. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Călărași, solicitând anularea dispoziției nr. 2133 din 30 iulie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și emiterea unei alte dispoziții, prin care să i se acorde despăgubiri bănești.
în motivarea contestației, contestatorul a susținut că:
- la 4 iunie 2001, a cerut pârâtei să-i acorde măsuri reparatorii pentru terenul de 500 mp, situat în Călărași, expropriat în anul 1987 și ocupat în prezent de alte construcții;
- prin actul atacat s-a stabilit că suma echivalentă acestui teren este de 151.175.000 lei dar s-a dispus acordarea ei sub forma de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001;
- imobilul expropriat avea însă destinația de locuință și ca atare, în temeiul art. 24 din aceeași lege, el este îndreptățit la despăgubiri bănești.
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii și, la 22 ianuarie 2004, a chemat în garanție pe prefectul județului Călărași și Prefectura județului Călărași, solicitând obligarea acestora la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
în motivarea cererii de chemare în garanție pârâta a susținut că:
- notificarea reclamantului a fost adresată inițial Prefecturii județului Călărași, care i-a trimis-o spre competentă soluționare, apreciind că în privința imobilului în discuție sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001;
- s-a conformat îndrumărilor prefectului județului Călărași (care, potrivit art. 52 din H.G. nr. 498/2003, exercită control asupra entităților implicate în faza administrativă a soluționării notificărilor) deoarece, altfel, chematul în garanție ar fi acționat-o în justiție pentru anularea dispoziției).
La cererea contestatorului și pârâtei, în cauză a fost introdus primarul municipiului Călărași, în calitate de pârât.
Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 286 din 10 martie 2004, a admis contestația și, pe cale de consecință:
- a anulat punctul 2 al contestației, referitor la modalitățile de acordare a măsurilor reparatorii;
- a stabilit ca N.I., persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, beneficiază de despăgubiri în echivalent bănesc în cuantumul stabilit prin dispoziția atacată, respectiv 151.175.000 lei;
- a menținut în rest dispoziția atacată;
- a dispus ca hotărârea să fie comunicată Prefecturii județului Călărași, pentru luarea măsurilor ce se impun de către Primăria Călărași;
S-a reținut că:
- imobilul expropriat avea destinația de locuință;
- drept urmare, în speță sunt operante dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece doar acest text face distincție între imobilele cu destinație de locuință și celelalte imobile (ca și art. 9), art. 11 alin. (8) făcând trimitere generală la toate categoriile de imobile.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 938 din 9 septembrie 2004, a respins excepția invocată de N.I., precum și apelurile declarate de pârâtă, chematul în garanție prefectul județului Călărași și contestator, ca nefondate.
S-a reținut că:
- Primăria municipiului Călărași are calitate procesuală deoarece apare în cererea introductivă, a figurat ca parte în procesul de fond și a fost obligată prin sentința sa să ia măsurile ce se impun;
- contestatorul a solicitat explicit anularea dispoziției doar în privința modalităților de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că în cauză nu a fost încălcat principiul disponibilității;
- instanța de fond nu a stabilit nici o obligație în sarcina Prefecturii județului Călărași;
- interpretarea dată de prima instanță art. 9 alin. (2), art. 11 alin. (8) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este corectă.
Prefectul județului Călărași a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 cpt. 6, 7, 9 și urm. C. proc. civ., susținând că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, care are natura unei norme speciale, pentru imobilele expropriate nu se pot acorda măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
Această critică nu poate fi primită deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție și nu a stabilit nici o obligație în sarcina recurentului.
Așa fiind, recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7123/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7122/2005. Civil → |
|---|
