ICCJ. Decizia nr. 7310/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 26 iunie 1996, sub nr. 8488, reclamantele S.R.M. și B.I.A. (născută S.), au solicitat în contradictoriu cu pârâta Consiliul local al comunei Cristian, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, din eroare, antecesorii reclamanților (S.R. și S.M. ) au fost deposedați de imobilul situat în comuna Cristian, compus din casă de piatră și curte, înscris în C.F. Cristian, și să se dispună obligarea pârâtei la restituirea imobilului în litigiu, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
în motivarea cererii, reclamantele au arătat că, antecesorul M.S. a fost încorporat în Armata Română și nu în cea germană, iar R.S. a fost casnică, ceea ce nu atrăgea incidența Legii nr. 187/1945 a reformei agrare.
Prin sentința civilă nr. 11983 din 30 octombrie 1996 Judecătoria Brașov a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, dosarul primind nr. de înregistrare nr. 659/1997.
La termenul de judecată din 3 iulie 1997 reclamantele au arătat că înțeleg să se judece și cu pârâtele SA A.Z.R. Cristian și comuna Cristian prin Primar.
Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1825 din 13 iulie 1998 a admis acțiunea reclamantelor, și a dispus retrocedarea imobilului în litigiu, cu motivarea că, raportat la situația militară a numitului S.M., încorporat în Armata Română, în care a dobândit gradul de "sergent" nu erau aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 187/1945 și a art. 3 lit. c) din Regulamentul de aplicare.
Apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Cristian și de A.A.Z.R. Cristian, au fost admise, prin decizia nr. 224/Ap din 4 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, cauza fiind trimisă Judecătoriei Brașov, spre soluționare, cu motivarea că acțiunea promovată este o acțiune în constatare, de dezbatere a moștenirii, de rectificare carte funciară și revendicare, astfel că operează competența generală prevăzută de art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, arătând că tribunalul este competent să soluționeze acțiunea formulată.
Prin decizia nr. 444 din 11 februarie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția civilă (denumită așa la acea dată) a fost admis recursul declarat de reclamantele S.R.M., B.I.A., a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
Rejudecând apelurile pârâtelor comuna Cristian prin Primar și A.A.Z.R. Cristian, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, le-a respins prin decizia nr. 47/Ap din 24 aprilie 2000.
împotriva acestei hotărâri pârâtele au declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 1464 din 7 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, au fost admise recursurile, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâte, la aceiași instanță.
Procedând în rejudecare, Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 105/Ap din 31 martie 2001, a anulat ca insuficient timbrate apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Cristian și SA A.Z.R. Cristian, reținând că aceștia nu au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de câte 14.822.500 lei, stabilită în raport de valoarea imobilului.
împotriva menționatei decizii pârâtele au declarat recurs, criticând instanța de apel că a interpretat și aplicat greșit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, față de obiectul acțiunii.
La rândul său pârâta SA A.Z.R. Cristian a criticat soluția instanței de fond, pentru că nu a motivat scoaterea sa din cauză, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, ci pe fine de neprimire privitor la timbrare.
Prin decizia nr. 1296 din 1 aprilie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâtele comuna Cristian prin primar și SC A.Z.R. Cristian, a casat decizia atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelurilor formulate de pârâte, aceleiași instanțe.
în rejudecare după casare, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 849 Ap din 27 iunie 2003 a admis în parte apelurile declarate de pârâtele Comuna Cristian prin primar și SA A.Z.R. Cristian, a schimbat în parte sentința civilă nr. 182/S din 13 iulie 1998 a Tribunalului Brașov, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate și a respins pretențiile din ambele apeluri.
A respins excepția declarării apelului comunei Cristian de către o persoană fără calitate.
S-a reținut, în motivarea deciziei, că pârâta SA A.Z.R. Cristian, fiind titulara tabulară a dreptului de proprietate asupra unei părți din imobilul revendicat, are calitate procesuală pasivă.
A apreciat ca nefondată critica apelantei pârâte comuna Cristian prin primar, vizând greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 187/1945, în cauză nefiind incidente prevederile din Legea nr. 33/1994 și nici cele din Legea nr. 112/1995.
Referitor la calificarea acțiunii, instanța de apel a constatat că, în cauză nu se dezbate o succesiune, cum greșit se susține, ci acest capăt de cerere, se înscrie în formularea logică a acțiunii care justifică calitatea procesuală a reclamanților, ca succesoare în drepturi a foștilor proprietari tabulari, deposedați abuziv de imobilul în litigiu.
A mai reținut că, exproprierea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 187/1945, întrucât antecesorul reclamantelor, nu a făcut parte din armata germană și nu în mod întâmplător statul a dispus prin Decretul nr. 81/1954 restituirea imobilelor către etnicii germani.
împotriva deciziei dată în apel, au declarat recurs Comuna Cristian prin primar și SA A.Z.R. Cristian.
Motivele de recurs, prin conținutul expunerii criticilor, au fost încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și reiterează motivele de apel cu privire la: soluționarea greșită a excepției privind lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește pe pârâta Comuna Cristian prin primar; inadmisibilitatea acțiunii în considerarea faptului că, în acest cadru procesual nu se putea efectua o dezbatere succesorală; faptul că imobilul în litigiu nu a fost preluat abuziv și reținând existența calității procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, judecata nu s-a purtat în contradictoriu cu aceasta, astfel că soluția legală nu putea fi decât trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursurile sunt nefondate.
Legitimarea procesuală presupune cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui raport juridic de drept substanțial.
Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.
în speță, pârâta SA A.Z.R. Cristian, deține un drept de proprietate asupra unei părți din imobilul înscris în C.F. Cristian, drept dobândit conform Legii nr. 36/1991 și intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 13519/1999 C.F.
Fiind titulara dreptului de proprietate asupra unei cote părți din imobilul revendicat, justifică neîndoielnic calitatea procesuală pasivă, identificându-se astfel cu titularul dreptului contestat și obligația corelativă de a răspunde pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea instanța de apel, deși a soluționat corect problema calității procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, nu a instituit nici o obligație în sarcina acestei pârâte, păstrând din sentința instanței de fond doar obligația copârâtei Primăria comunei Cristian.
Ca urmare, recursul declarat de pârâta SA A.Z.R. Cristian este lipsit de folos practic pentru această pârâtă astfel încât recursul este nefondat.
Nefondată este și critica pârâtei Comuna Cristian prin primar, vizând inadmisibilitatea acțiunii, în considerarea faptului că, în acest cadru procesual, nu se putea efectua o dezbatere succesorală, reclamantele trebuiau pentru exercitarea dreptului la acțiune să-și dovedească calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari.
Sub acest aspect, în cadrul procesual fixat prin acțiunea introductivă de instanță, nu a avut loc o dezbatere a succesiunii, ci reclamantele au făcut dovada calității de succesoare a antecesorilor lor, respectiv de persoane îndreptățite la restituirea imobilului preluat abuziv.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6191/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7279/2005. Civil → |
|---|
