ICCJ. Decizia nr. 8615/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 314 din 31 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins cererea formulată de reclamanta B.L., împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, B.J. și R.M., s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC A.I. SRL Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta B.L. nu a făcut dovada faptului către ea și numita R.M. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare. în atare situație, reclamanta nu este persoana îndreptățită să revendice imobilul în litigiu, apartamentul 6 situat în Cluj-Napoca, în condițiile Legii nr. 10/20001.
Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 26o din 3 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.L. împotriva sentinței civile nr. 314 din 31 martie 2003 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, întrucât între proprietarul imobilului în litigiu din 1950 (B.M.) și reclamanta B.L. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare autentic, iar cum aceasta nu și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, reclamanta nu poate revendica imobilul din litigiu în natură și nici să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în baza Legii nr. 10/2001.
împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta B.L., criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, și 9 C. proc. civ. deoarece
în conformitate cu înscrierile efectuate în C.F. partea a II-a poz. 1, dreptul de proprietate a apartamentului nr. 6 situat în municipiul Cluj-Napoca a fost intabulat pe numele văduvei lui B.M. la data de 6 noiembrie 1948.
Cele două instanțe a dat o interpretare greșită actului dedus judecății respectiv contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26 aprilie l950 de către reclamantă cu vânzătoarea văduva lui B.M., ca fiind fără eficiență juridică.
Recursul este nefondat.
Obiectul litigiului îl constituie imobilul înscris în C.F. nr. top 588/VI situat în municipiul Cluj-Napoca. Proprietarul tabular al acestui imobil a fost văduva lui B.M. (născută R.M.) începând cu anul 1948 , fila 17 dosar fond.
Imobilul mai sus menționat, a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 72 (anexă la decret ) de la B.M., fila 16 dosar fond, ulterior fiind intabulat în anul 1955 pe numele Statului Român în favoarea Sfatului Popular al orașului Cluj
Potrivit art. V din Decretul nr. 92/1950, imobilele proprietatea soțului, soției sau copiilor minori se consideră ca aparținând unui singur proprietar cu primul la aplicarea acestui decret.
Prin urmare, susținerea recurentei în sensul că proprietarul imobilului în litigiu la data preluării de către stat a fost B.M. nu poate fi primită, de vreme ce preluarea s-a făcut de la soțul acesteia B.M.
De vreme ce, între proprietarul imobilului în litigiu din anul 1950 (B.M. ) și reclamanta B.L. nu a intervenit un contract de vânzare-cumpărare autentic, care să fi fost intabulat în C.F., reclamanta nu poate revendica imobilul în litigiu în condițiile dreptului comun (art. 480 C. civ.) sau ale Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă cele două înscrisuri din 21 septembrie 1950 și 26 aprilie 1950, filele 20 - 21 dosar fond, ar fi fost semnate de către M.B., acestea au avut doar natura juridică a unor antecontracte de vânzare-cumpărare. în atare, situație reclamanta trebuia să formuleze o acțiune în justiție tabulară, lucru pe care nu l-a făcut.
Prin urmare, instanțele au dat o interpretare corectă actului dedus judecății în sensul că au stabilit că în cauză poate fi vorba despre cel mult o convenție de vânzare-cumpărare, și nu de un contract de vânzare-cumpărare , cum greșit susține reclamanta.
Cum, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 241 alin. (1) C. proc. civ., și de art. 46 din Legea nr. 10/2001, urmează ca cererile de suspendare formulate de reclamantă să fie respinse.
Așadar față de cele reținute, înalta Curte a reținut că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și în consecință recursul reclamantei fiind nefondat a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8614/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10811/2005. Civil → |
|---|
