ICCJ. Decizia nr. 903/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 903
Dosar nr. 2866/2005
nr. 11845/1/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2003 la Judecătoria Constanţa, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâţii: Primăria municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată cu privire la cererea de restituire a imobilului-teren în suprafaţă de 5070 mp situat în municipiul Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 8688 din 22 mai 2003, Judecătoria Constanţa a admis acţiunea şi i-a obligat pe pârâţi să emită decizie sau dispoziţie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului-teren în suprafaţă de 5070 mp situat în municipiul Constanţa.
Soluţia judecătoriei a fost confirmată de Tribunalul Constanţa care, prin Decizia civilă nr. 244 din 26 martie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâţi.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 122 C din 23 iunie 2004, a admis recursul declarat de pârâţi, a casat atât Decizia nr. 244/2004 cât şi sentinţa civilă nr. 8688 din 22 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Constanţa.
La data de 30 iulie 2004 reclamanta şi-a precizat cadrul procesul în sensul că înţelege să se judece cu Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul municipiului Constanţa.
Fiind astfel investit, Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr. 918 din 30 iulie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar. A respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Constanţa.
A admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin Primar şi Consiliul Local Constanţa şi a obligat pe pârâţi să emită decizie sau dispoziţie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului-teren în suprafaţă de 5070 mp situat în Constanţa, obligându-i pe aceştia la 8 milioane lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunal a reţinut, în esenţă, că în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege, unitatea deţinătoare, respectiv Municipiul Constanţa, prin Primar, este obligată să se pronunţe asupra unei cereri de restituire în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, or, în speţă, această obligaţie nu a fost respectată. Lipsa unei sancţiuni pentru nerespectarea termenului legal nu justifică pasivitatea unităţii deţinătoare şi nerespectarea unei obligaţii legale.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Constanţa care, prin Decizia civilă nr. 34/C din 17 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâţilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs Primăria municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar şi Consiliul Local Constanţa, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că în mod greşit au fost respinse excepţiile invocate referitoare la lipsa capacităţii de folosinţă a Primăriei municipiului Constanţa şi la lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Constanţa şi a Consiliului Local Constanţa, în condiţiile în care pe de o parte, Primăria Municipiului Constanţa nu are capacitate de folosinţă, iar pe de altă parte, conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, numai Primarul este cel care trebuie să se pronunţe prin dispoziţie motivată cu privire la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa nefiind îndreptăţite de lege să emită dispoziţii.
Se mai susţine că art. 23 din Legea nr. 10/2001 instituie un termen de recomandare în privinţa notificării, textul de lege necuprinzând o normă de sancţiune, aşa încât, în mod greşit s-a dispus obligarea la emiterea unei decizii motivate cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului în discuţie.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
La prima zi de înfăţişare, 30 iulie 2004 (fila 10 dosar nr. 999/2004) reclamanta a precizat că înţelege să se judece cu Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa, prin Primar şi Primarul municipiului Constanţa.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Constanţa invocată de Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Constanţa şi a Municipiului Constanţa se constată că în mod just a fost şi ea respinsă, în condiţiile în care pe de o parte notificarea a fost adresată unităţii administrativ-teritoriale, respectiv Municipiului Constanţa care, în calitate de unitate deţinătoare, trebuia să răspundă prin organul abilitat de lege, respectiv Primarul, iar pe de altă parte, conform art. 38 alin. (29 lit. f) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local administrează domeniul public şi privat al oraşului iar cererea de restituire vizează tocmai un bun considerat a fi în proprietatea oraşului.
Drept urmare, cum textul art. 21 din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 22 alin. (1)] prevede că notificarea se adresează persoanei juridice deţinătoare, iar în speţă aceasta este unitatea administrativ-teritorială, respectiv Oraşul, Primarul fiind numai persoana abilitată de lege să răspundă notificării [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată], în mod corect au apreciat instanţele că Municipiul Constanţa are calitate procesuală pasivă.
La fel este situaţia şi în cazul Consiliului Local Constanţa, calitatea sa procesuală pasivă fiind determinată de prevederile art. 38 lit. 7) din Legea nr. 215/2001 conform cărora acesta este organul care administrează domeniul public şi privat al oraşului.
Referitor la cea de a doua critică, nici aceasta nu poate fi primită.
În temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 25 alin. (1) şi art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005] unitatea deţinătoare, prin primar, este obligată să se pronunţe asupra unei cereri de restituire sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Cum, în speţă, această obligaţie nu a fost respectată, în mod just ambele instanţe au apreciat că lipsa unei sancţiuni pentru nerespectarea termenului legal, nu justifică pasivitatea unităţii deţinătoare şi nerespectarea unei obligaţii legale şi a obligat la emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului.
Deşi recurenţii au invocat şi motivul întemeiat pe pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu se regăseşte în dezvoltarea motivelor recurs şi de aceea nu a fost analizat, iar pe de altă parte, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 34/C din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 733/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
