ICCJ. Decizia nr. 9540/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9540
Dosar nr. 12005/54/200.
Şedinţa de la 22 noiembrie 2006
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5921 din 29 septembrie 2003 Judecătoria Târgu Jiu a admis acţiunea de partaj succesoral formulată de reclamanţii C.I. şi I.C. împotriva pârâtului C.C. şi în parte cererea reconvenţională promovată de pârât contra reclamanţilor, fiind respins capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii testamentului autentificat sub nr. 869/2003 de Biroul Notarului Public P.B.N. S-a dispus ieşirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma autorilor C.D. şi D.C. şi prin stabilirea bunurilor ce au compus lăsământul succesoral, s-au format două loturi, cel al reclamanţilor şi cel al pârâtului.
Este de remarcat că în lotul pârâtului C.C., printre alte bunuri nemişcătoare, a fost inclusă şi o suprafaţă de teren de 1473 mp, identificată prin arătarea dimensiunilor în lungime şi lăţime în punctele cardinale.
Prin Decizia nr. 2487 din 15 iulie 2004 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat doar în parte sentinţa Judecătoriei Târgu Jiu, numai cu privire la nişte puieţi de prun amplasaţi pe un teren atribuit în lotul pârâtului, majorându-se lotul valoric atribuit acestuia cu suma de 3.900.000 lei. În rest, sentinţa Judecătoriei Târgu Jiu a fost păstrată, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C.C.
La data de 9 mai 2006 reclamanţii C.I. şi I.C. au formulat, în temeiul art. 401 C. proc. civ., contestaţia la executare, solicitând lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 2487 din 15 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat că întrucât menţionata decizie civilă a rămas definitivă şi irevocabilă, fiind învestită cu formulă executorie, s-a purces la executarea ei silită, Biroul Executorului Judecătoresc T.S. întocmind procesul-verbal nr. 120 din 8 mai 2006, în care s-a menţionat că pentru parcela de 1473 mp, atribuită în lotul pârâtului, nu s-a putut face punerea în executare pentru că suprafaţa de teren nu corespunde cu lăţimea, lungimea şi delimitarea menţionate în hotărârea judecătorească ce se execută, aceasta reprezentând un impediment la executare. Pe cale de consecinţă, s-a solicitat instanţei ca pentru lămurirea titlului executoriu să dispună efectuarea unui supliment de expertiză tehnică prin care să se elimine erorile de calcul din raportul de expertiză omologat de instanţa care efectuând partajul succesoral şi dispunând ieşirea din indiviziune asupra activului succesoral, a format cele două loturi atribuite părţilor.
Investită, iniţial, cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 4179 din 29 iunie 2006, şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Craiova „având în vedere dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., precum şi principiul disponibilităţii".
La rându-i, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 6 din 5 octombrie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu şi constatând că s-a ivit conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, cu motivarea că „loturile şi bunurile ce le compun, ce se cuvin fiecărei părţi au fost stabilite, aşa cum s-a arătat mai sus, prin sentinţa civilă nr. 592 din 29 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, instanţa de apel nefăcând decât să modifice valoric loturile, neschimbând componenţa acestora".
În pronunţarea regulatorului de competenţă, conform art. 22 C. proc. civ., constată următoarele:
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar în conformitate cu alin. (2), partea I-a al aceluiaşi articol „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".
După cum rezultă din textele citate, în privinţa competenţei, legea de procedură face distincţia între contestaţiile la titlu şi contestaţiile la executare propriu-zise. Astfel, potrivit primului aliniat al textului, contestaţiile se introduc la instanţa de executare. Deşi acest prim aliniat nu face nici o precizare este evident că legea are în vedere un principiu în materie şi care este aplicabil tuturor contestaţiilor la executare propriu-zise.
Conform celui de al doilea aliniat al textului, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Textul îndreptăţeşte concluzia potrivit căreia toate contestaţiile la titlu intră în căderea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută. Soluţia este firească, întrucât instanţa care a pronunţat hotărârea este cea mai în măsură să clarifice eventualele ambiguităţi de interpretare sau orice alt incident care se referă la „înţelesul, întinderea şi aplicarea" dispozitivului.
În speţă, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este Judecătoria Târgu Jiu întrucât această instanţă a dispus ieşirea din indiviziune, a constatat bunurile ce compun lăsământul succesoral şi le-a atribuit părţilor, prin formarea celor două loturi. Decizia dată în calea de atac de Curtea de Apel Craiova nu este de natură a infirma această constatare, odată ce prin această hotărâre a fost modificată sentinţa numai cu privire la existenţa unor pomi fructiferi şi în raport de includerea lor pe un teren atribuit pârâtului, a fost schimbată doar valoarea loturilor, componenţa acestora, aşa cum a fost determinată de judecătorie, rămânând nemodificată.
Impedimentul la executare constatat de executorul judecătoresc şi care a generat contestaţia de faţă a privit, exclusiv, parcela de teren de 1473 mp atribuită pârâtului C.C. prin sentinţa civilă nr. 5921 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, soluţie nemodificată prin Decizia Curţii de Apel Craiova. Organul de executare a constatat că între situaţia de pe teren şi elementele de identificare ale nemişcătorului, aşa cum sunt menţionate în sentinţa judecătoriei, există diferenţe şi nepotriviri şi pentru lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului acestei hotărâri, reclamanţii au fost îndrumaţi să apeleze la instituţia contestaţiei la executare.
De altfel, din cercetarea procesului-verbal nr. 120 din 8 mai 2006 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc T.S. (fila 5 dosar de fond) rezultă că titlul executoriu (hotărârea ce s-a pus în executare) este sentinţa civilă nr. 5921 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, menţinută prin Decizia dată în calea de atac de Curtea de Apel Craiova.
În materia competenţei materiale de a soluţiona contestaţiile la executare singurul criteriu permis de lege constă în distincţia dintre cele două forme de contestaţie (propriu-zisă sau la titlu). Orice alte criterii, cum ar fi cel valoric sau cel legat de dreptul de dispoziţie al părţii sunt irelevante şi, pe cale de consecinţă, excluse. Împrejurarea că cei doi reclamanţi-contestatori, dintr-o probabilă nepricepere, au arătat în petitul contestaţiei la executare că solicită lămurirea înţelesului deciziei dată în apel, nu este de natură a determina competenţa unei alte instanţe, cât timp prin impunerea unicului criteriu menţionat, legea de procedură şi-a fixat riguros preferinţele sale cu privire la competenţa materială a instanţei care trebuie să soluţioneze contestaţia la titlu şi care este, întotdeauna, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Cum în cauză, se execută sentinţa Judecătoriei Târgu Jiu, se va stabili competenţa acestei instanţe de a soluţiona contestaţia la titlu promovată de cei doi reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu pentru soluţionarea contestaţiei la executare formulată de I.C. şi C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9506/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9378/2005. Civil. Despagubiri - daune morale... → |
|---|
