ICCJ. Decizia nr. 9506/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9506
Dosar nr. 21487/1/2005
Nr. vechi 6365/200.
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 septembrie 2004 reclamantul I.D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul oraşului Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat „să emită Decizia privind restituirea imobilului teren, în suprafaţă de 1024 mp, situat în oraşul Băile Olăneşti având ca vecini … „ pe cei menţionaţi în petitul acţiunii.
În motivarea demersului său judiciar reclamantul a arătat că terenul este moştenit de la sora sa, decedată în anul 1979 şi cu toate că petentul a notificat Primăria oraşului Băile Olăneşti potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aceasta nu a dat nici un răspuns printr-o decizie motivată.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 948 din 8 noiembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.D. şi a obligat pe pârâtul Primarul oraşului Băile Olăneşti să emită o dispoziţie privind restituirea imobilului teren în suprafaţă de 1024 mp, situat în oraşul Băile Olăneşti, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, terenul fiind identificat în dispozitivul sentinţei prin arătarea megieşilor. A fost obligat pârâtul la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâtul Primarul oraşului Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 158/A din 24 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul oraşului Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, care a criticat hotărârile date în cauză pentru aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 10/2001 şi HG nr. 498/2003. În concret, recurentul a reproşat instanţelor că nu puteau decide asupra modalităţii de restituire a bunului cât timp nu s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul că face dovada calităţii de moştenitor al fostului proprietar al imobilului. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţele erau obligate să cenzureze (micşoreze) onorariul de avocat în raport cu valoarea pricinii.
Recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoarea potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin Decizia sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit legii cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Din dispoziţiile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
În lumina celor ce preced se constată cu evidenţă că pârâtul Primarul oraşului Băile Olăneşti era obligat ca în termenul stipulat de lege să emită o dispoziţie motivată ca răspuns la notificarea nr. 326/2001 adresată de reclamantul I.D., deoarece o atare obligaţie rezultă din lege.
Sentinţa dată în cauză de tribunal şi menţinută în apel este însă greşită datorită împrejurării că obligaţia stabilită în sarcina pârâtului „de a emite o dispoziţie privind restituirea imobilului" sugerează însăşi soluţia pe care pârâtul urma să o dea notificării formulată de reclamant, fără ca, prioritar, să fi fost analizate şi judecate celelalte aspecte esenţiale ale litigiului şi anume dacă nemişcătorul face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, dacă reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită, dacă acesta face dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor, dacă terenul solicitat este liber în sensul că nu este ocupat de utilităţi publice ori de construcţiile unor terţi, etc.
Cu referire la critica privind cheltuielile de judecată, ea se priveşte ca nefondată deoarece, pe de o parte, aceste cheltuieli sunt datorate cât timp pârâtul se află în culpă pentru nepronunţarea dispoziţiei motivate, iar pe de altă parte, cuantumul acestor cheltuieli la care pârâtul a fost obligat nu este disproporţionat de mare faţă de valoare pricinii.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul pârâtului şi urmare a modificării parţiale a hotărârilor date în cauză, va fi obligat primarul oraşului Băile Olăneşti să emită o dispoziţie motivată ca răspuns la notificarea nr. 326/2001 formulată de reclamantul I.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, împotriva deciziei civile nr. 158/A din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 948 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea. Schimbă în parte sentinţa. Obligă pe pârâtul primarul oraşului Băile Olăneşti să emită dispoziţie motivată privind notificarea nr. 326/2001 formulată de reclamantul I.D.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9979/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9540/2005. Civil → |
|---|
