ICCJ. Decizia nr. 9553/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9553
Dosar nr. 26344/2/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 martie 2005 G.B. a solicitat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., anularea deciziei nr. 149 din 11 octombrie 2004, prin care intimata a respins cererea de restituire în natură a imobilului, teren şi construcţie situat în comuna Leorda, judeţul Botoşani, aflat în patrimoniul SC A. SA Botoşani.
Prin sentinţa nr. 484 din 12 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de G.B., cu motivarea că în raport de înscrisurile depuse de contestator nu se poate stabili cine a avut calitatea de proprietar în momentul trecerii imobilului în proprietatea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul G.B., susţinând că potrivit art. 24 din Legea nr.10/2001 republicată, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de contestatorul G.B., a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond, a admis contestaţia aşa cum a fost formulată de contestator.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, că prin actul de împărţeală autentificat sub nr. 2204 din 12 decembrie 1908, J.G. recăsătorită G. a dobândit moşia Costineşti (Leorda) în suprafaţă de 602 fălci, imobilul fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 84/1949.
La data de 9 aprilie 1959 a decedat autoarea J.G., unicul său moştenitor fiind G.G., fiu decedat la 16 iulie 1973 unicul său moştenitor fiind G.B., conform certificatului de moştenitor nr. 11 din 13 martie 2003, în calitate de fiu.
A mai reţinut instanţa de apel că, din actele depuse, rezultă că G.B. este fiul lui G.G., iar acesta din urmă este fiul lui J.G., adoptat din prima căsătorie, adoptat fiind de soţul acesteia, generalul A.G.
În anul 1949, moşia a fost preluată de Statul Român prin Decretul nr.83 din 1 martie 1949, de la J.G.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S., invocând cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
- Lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei privind soluţionarea notificării această obligaţie revenind unităţii deţinătoare a imobilului supus regimului juridic reglementat de Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii.
Pe lângă cele două motive de recurs exprimate în scris, recurenta a invocat un motiv de ordine publică, respectiv nulitatea hotărârii având în vedere că dispozitivul deciziei se rezumă la admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, fără să cuprindă şi dispoziţiile ce decurg din admiterea ei.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed.
În temeiul art. 20 şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, intimatul contestator, a notificat A.V.A.S. pentru ca aceasta din urmă să fie obligată a-i restitui imobilul compus din teren şi construcţii, situat în comuna Leorda, Judeţul Botoşani, aflat în patrimoniul SC A. SA Botoşani.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că potrivit Decretului nr. 83 din 1 martie 1949, Statul Român a preluat de la J.T. (fostă G.) imobilul situat în comuna Leorda judeţul Botoşani, compus din:
- teren în suprafaţă de 50 ha, din care:
- teren arabil în suprafaţă de 20 ha;
- grădini în suprafaţă de 1 ha;
- fâneţe în suprafaţă de 12 ha
- păşuni în suprafaţă de 3 ha;
- vii în suprafaţă de 0,50 ha;
- terenul aferent conacului în suprafaţă de 5 ha, plus construcţiile;
- livezi în suprafaţă de 6,50 ha;
- iazuri în suprafaţă de 6,50 ha.
Notificarea formulată de contestator a fost respinsă prin Decizia nr. 149 din 11 octombrie 2004 emisă de A.V.A.S.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia recurată, a admis apelul declarat de contestatorul G.B., a schimbat în tot sentinţa civilă atacată şi pe fond, a admis contestaţia aşa cum a fost formulată.
Din dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judecătoresc eficient.
În această privinţă, pct. 5 al aceluiaşi text se referă la necesitatea redactării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Cu alte cuvinte, instanţa trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acţiune, iar motivarea trebuie să fie în concordanţă cu măsurile luate prin dispozitiv.
Or, în speţă contestatorul-intimat, prin acţiunea introductivă a solicitat anularea deciziei nr. 149 din 11 octombrie 2002, emisă de recurenta A.V.A.S.
Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa de apel urmează a dispune anularea deciziei însă din dispozitiv nu mai rezultă această măsură.
Prin contestaţia formulată intimatul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Leorda, judeţul Botoşani, aflat în patrimoniul SC A. SA Botoşani.
Din dispozitivul deciziei rezultă că „pe fond admite contestaţia aşa cum a fost formulată de contestatorul G.B.".
Dispozitivul reprezintă un element esenţial al hotărârii, întrucât trebuie să cuprindă, în termeni imperativi şi lipsiţi de orice echivoc, obligaţiile ce trebuie aduse la îndeplinire în temeiul soluţiei adoptate.
Sub acest aspect, încălcarea dispoziţiilor imperative înscrise în textul de lege citat, face imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 5 şi art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 418/A din 22 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
În rejudecare, instanţa de trimitere se va conforma dispoziţiilor înscrise în art. 261 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., verificând totodată şi celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 418/A din 22 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9549/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 945/2005. Civil → |
|---|
